ALINIERE, alinieri, s. f. Acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei. ♦ (Mil.; articulat, cu valoare de interjecție) Aliniați-vă! [Pr.: -ni-e-] – V. alinia.

aliniere [At: CAMILAR, N. I, 204 / V: (rar) -niare / Pl: ~ri / E: alinia] 1 sf Jalonare, în linie dreaptă, a unui traseu. 2 i (Îf alinierea!) Comandă militară pentru alinierea soldaților aflați în formație.

ALINIERE, alinieri, s. f. Acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei. ♦ (Mil.; articulat, cu valoare de interjecție) Aliniați-vă! Refaceți alinierea! [Pr.: -ni-e-] – V. alinia.

ALINIERE, alinieri, s. f. Acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei; linie dreaptă formată de cei care se aliniază sau de clădirile unei străzi drepte. În zadar își zvîrlea brațul asupra șirului de căști, să păstreze alinierea. CAMILAR, N. I 204. Pe bulevardul Colței îl izbește pe Moș Gheorghe mai întîi lărgimea lui, apoi alinierea caselor. SP. POPESCU, M. G. 57. ♦ (Mil., Sport; articulat, cu valoare de interjecție) Refaceți alinierea! aliniați-vă! «Alinierea» face [arendașul], «Nu ești aliniat. Cinci lei amendă». DUMITRIU, B. F. 24. – Pronunțat: -ni-e-.

ALINIERE, alinieri, s. f. Acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei. ♦ (Articulat, cu valoare de interjecție) Aliniați-vă! refaceți alinierea ! [Pr.: -ni-e-]

ALINIERE s.f. 1. Acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei. 2. Linie de așezare a limitelor unei străzi, a unei piețe publice etc. ♦ Operație de jalonare a unui aliniament. 3. (la pl.) Monumente cu caracter religios frecvente în epoca bronzului în Franța, în Anglia etc., constînd din șiruri drepte, paralele, de blocuri mari de piatră cioplită, înfipte vertical în pămînt la intervale regulate. [< alinia, după fr. alignement].

ALINIERE ~i f. 1) v. A ALINIA și A SE ALINIA. 2) Linie dreaptă formată de oameni aliniați sau de clădirile unei străzi drepte. 3) art. Comandă (dată militarilor, sportivilor etc.) de a se alinia. /v. a alinia

aliniere f. 1. punerea în linie dreaptă și efectul ei; 2. linie trasă spre a da direcțiunea unei strade, alee, etc.

*aliniére f. Acțiunea de a alinia. Linie trasă pentru alinierea uneĭ strade. Situațiunea maĭ multor obiecte aliniate.

aliniare sf vz aliniere

*ALINIAT, sbst. *ALINIARE, *ALINIERE sf. Faptul de a (se) alinia.

aliniere (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. alinierii; pl. alinieri

aliniere (-ni-e-) s. f., g.-d. art. alinierii; pl. alinieri

aliniere s. f. → liniere

aliniez, -niază 3, -niam 1 imp., -niind ger., -niere inf. s.