opțiuni
  • info

13 definiții pentru alinător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALINĂTOR, -OARE, alinători, -oare, adj. Care alină. – Alina + suf. -ător.

ALINĂTOR, -OARE, alinători, -oare, adj. Care alină. – Alina + suf. -ător.

alinător, ~toare a [At: I. NEGRUZZI, S. V. 197 / Pl: ~i, ~oare / V: (înv) ~iu, ~oare / E: alina + -ător] 1-4 Care (domolește) (liniștește) (ușurează sau) mângâie.

ALINĂTOR, -TOARE adj. sm. f. Care alină, care potolește, care mîngîie: n’avea ea nici un ajutor omenesc în ziua necazului decît suferințele ei, și ~ pe Dumnezeu (ISP.).

ALINĂTOR, -OARE, alinători, -oare, adj. Care domolește, potolește, calmează; liniștitor. Cerul peste noi se-ndoaie Cu plînsori alinat oare – Zboară, murgule, prin ploaie! Nu te teme de viitoare! CERNA, P. 137. Călărețu-n sînul luncii umbritoare Simte-o mîngîiere dulce-alinătoare. ALECSANDRI, P. III 152.

ALINĂTOR, -OARE, alinători, -oare, adj. Care alină, liniștitor. – Din alina + suf. -(ă)tor.

ALINĂTOR ~oare (~ori, ~oare) Care alină; care liniștește. Medicament ~. /a alina + suf. ~ător

alinător a. care alină.

alinătoriu, ~toare a vz alinător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

alinător adj. m., pl. alinători; f. sg. și pl. alinătoare

alinător adj. m., pl. alinători; f. sg. și pl. alinătoare

alinător adj. m., pl. alinători; f. sg. și pl. alinătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALINĂTOR adj. 1. v. calmant. 2. v. consolator.

ALINĂTOR adj. 1. calmant, liniștitor, (rar) potolitor, ușurător, (pop.) molcomitor. (O substanță ~.) 2. consolator, mîngîietor, (rar) consolant, (înv.) mîngîios. (O vorbă ~.)

Intrare: alinător
alinător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alinător
  • alinătorul
  • alinătoru‑
  • alinătoare
  • alinătoarea
plural
  • alinători
  • alinătorii
  • alinătoare
  • alinătoarele
genitiv-dativ singular
  • alinător
  • alinătorului
  • alinătoare
  • alinătoarei
plural
  • alinători
  • alinătorilor
  • alinătoare
  • alinătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
alinătoriu adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alinătoriu
  • alinătoriul
  • alinătorie
  • alinătoria
plural
  • alinătorii
  • alinătoriii
  • alinătorii
  • alinătoriile
genitiv-dativ singular
  • alinătoriu
  • alinătoriului
  • alinătorii
  • alinătoriei
plural
  • alinătorii
  • alinătoriilor
  • alinătorii
  • alinătoriilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alinător, alinătoareadjectiv

  • 1. Care alină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: calmant consolator liniștitor
    • format_quote Cerul peste noi se-ndoaie Cu plînsori alinătoare – Zboară, murgule, prin ploaie! Nu te teme de vîltoare! CERNA, P. 137. DLRLC
    • format_quote Călărețu-n sînul luncii umbritoare Simte-o mîngîiere dulce-alinătoare. ALECSANDRI, P. III 152. DLRLC
etimologie:
  • Alina + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.