38 de definiții pentru altoi (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALTOI1, altoaie, s. n. Ramură mică detașată dintr-o plantă-mamă, folosind la altoire. ♦ Plantă altoită. ♦ Plantă cultivată pentru a servi la altoire. [Pl. și: altoiuri] – Din magh. oltvány.

ALTOI1, altoaie, s. n. Ramură mică detașată dintr-o plantă-mamă, folosind la altoire. ♦ Plantă altoită. ♦ Plantă cultivată pentru a servi la altoire. [Pl. și: altoiuri] – Din magh. oltvány.

altoi1 [At: PRAV. MOLD. 15/1 / V: ~tui1, ol~, ul~, (reg) altoan, (Ban) olton, oltoan, oltan, ultoan, hultoan, hultuan sn (css) altoană, ultoană, hultoană, hultuoană, hultuana sf / Pl: ~toaie, ~uri, ~toi / E: mg oltovany, oltvany[1]] 1 sn (Hor) Altoire. 2 sm (Med; iuz) Vaccin. 3 sn (Hor) Planta altoită, după ce s-a prins și a crescut. 4 sn Pepinieră de altoaie. 5 sn Mlădiță cu care se altoiește. corectat(ă)

  1. Etimoanele corect ortografiate sunt oltovány, oltvány. — Ladislau Strifler

ALTOI1, (2) altoaie, s. n. 1. Altoire. Școala face omul om și altoiul pomul pom. 2. Mică ramură detașată de pe o plantă-mamă pentru a folosi la altoire. Un altoi de piersic.Fig. Zîna mea deprinsă cu tristeți, Pune peste jale nou altoi: Bucurii să cînți și să te-nveți Toboșar al timpurilor noi! BENIUC, în POEZ. N. 51. ♦ Plantă altoită. Mere de altoi. ♦ Plantă (de soi bun) cultivată anume pentru a servi la altoire. În toate comunele rurale ar fi bine ca să se... facă pepinieră de... altoaie de cele mai variate specii de poame. I. IONESCU, M. 260. – Pl. și: altoiuri.

ALTOI1, (2) altoaie, s. n. 1. Altoire. 2. Ramură mică detașată dintr-o plantă-mamă, folosind la altoire. ♦ Plantă altoită. ♦ Plantă cultivată pentru a servi la altoire. [Pl. și: altoiuri] – (1) Postverbal al lui altoi, (2) magh. oltvány.

ALTOI ~oaie n. 1) Bucată mică de ramură, detașată de la planta-mamă și folosită la altoire. 2) Plantă cultivată pentru altoire. 3) Plantă altoită. /<ung. oltvány

altóĭ m., și n., pl. oaĭe (ung. oltvány, var. din oltovány, pom altoit. V. hultuon). Vest. Ramură dintr’un pom maĭ bun răsădită într’un trunchĭ maĭ prost. Pom altoit: altoiĭ tinerĭ (Agrb. Înt. 256). S. n., pl. urĭ și oaĭe. Vaccin. V. prasad.

altoa sf vz altoan[1]

  1. Care trimite la altoi1. — gall

oltoane[1] s vz altoi1 corectat(ă)

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

olton sn[1] vz altoi corectat(ă)

  1. În original tipărit incorect: sm LauraGellner

ultoaie[1] sf vz altoi

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală, dar apare la altoaie. — gall

ALTOAIE sf. Trans. 🌿 Mlădița cu care se altoește [👉 ALTOIU].

altoiu n. 1. mlădiță ce se înfige sau se prinde în ramura unui alt arbore spre a-l perfecționa; 2. vaccin.

oltoiu n. Mold. și Tr. V. altoiu: ca cireșele în oltoiu POP.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

altoi1, altoaie, s.n. – Mlădiță folosită la altoire. – Din magh. oltvány, var. din oltovány „pom altoit” (Scriban, Șăineanu, DLRM, DEX, MDA).

hultuan, hultuane, s.n. (reg.) altoi.

oltoan, adj. s. – (reg.) Pom fructifer oltonit (altoit); altoi: „O creangă de oltoan, / Nu-i veni ’napoi șohan” (Bârlea, 1924, I: 186). – Cf. oltoi (MDA); din oltoni.

oltoan, adj. s. – Pom fructifer altoit; altoi: „O creangă de oltoan, / Nu-i veni -napoi șohan” (Bârlea 1924 I: 186). – Din oltoni, aloi.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

altoi1, altoiuri s. n. proxenet

Intrare: altoi (s.n.)
altoi1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • altoi
  • altoiul
  • altoiu‑
plural
  • altoaie
  • altoaiele
genitiv-dativ singular
  • altoi
  • altoiului
plural
  • altoaie
  • altoaielor
vocativ singular
plural
altoi2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • altoi
  • altoiul
  • altoiu‑
plural
  • altoiuri
  • altoiurile
genitiv-dativ singular
  • altoi
  • altoiului
plural
  • altoiuri
  • altoiurilor
vocativ singular
plural
ultuoană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ultoanie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ultoane
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ultoan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
olton
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oltoane
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oltoan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hultoan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ultoană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hultuan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F129)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ultoaie
  • ultoaia
plural
  • ultoaie
  • ultoaiele
genitiv-dativ singular
  • ultoaie
  • ultoaiei
plural
  • ultoaie
  • ultoaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • altoan
  • altoanul
plural
  • altoane
  • altoanele
genitiv-dativ singular
  • altoan
  • altoanului
plural
  • altoane
  • altoanelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • altoa
  • altoana
plural
  • altoane
  • altoanele
genitiv-dativ singular
  • altoane
  • altoanei
plural
  • altoane
  • altoanelor
vocativ singular
plural
hultuoană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
altui2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • altui
  • altuiul
plural
  • altuiuri
  • altuiurile
genitiv-dativ singular
  • altui
  • altuiului
plural
  • altuiuri
  • altuiurilor
vocativ singular
plural
oltoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ultoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

altoi, altoaiesubstantiv neutru

  • 1. Ramură mică detașată dintr-o plantă-mamă, folosind la altoire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un altoi de piersic. DLRLC
    • format_quote figurat Zîna mea deprinsă cu tristeți, Pune peste jale nou altoi: Bucurii să cînți și să te-nveți Toboșar al timpurilor noi! BENIUC, în POEZ. N. 51. DLRLC
    • 1.1. Plantă altoită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mere de altoi. DLRLC
    • 1.2. Plantă cultivată pentru a servi la altoire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote În toate comunele rurale ar fi bine ca să se... facă pepinieră de... altoaie de cele mai variate specii de poame. I. IONESCU, M. 260. DLRLC
  • 2. (numai) singular Altoire. DLRLC
    sinonime: altoire
    • format_quote Școala face omul om și altoiul pomul pom. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.