5 definiții pentru mirositură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mirositu sf [At: BIBLIA (1688), 3091/21 / V: am~ / Pl: ~ri / E: miros + -itură] (Înv; mpl) Mirodenie (1).

amirositu sf vz mirositură

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIROSITU s. v. aromat, condiment, ingredient, mirodenie.

mirositu s. v. AROMAT. CONDIMENT. INGREDIENT. MIRODENIE.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIROSITU s. f. (Învechit, mai ales la p.) Mirodenie (I 1); parfum. Scot bărdanul și-l spală cu vin roșiu și apoi cu mirosituri pisate îl presură. HERODOT (1645), 116, cf. 106. Și iată eu, fiul lui, zidesc casă numelui D[o]mnului mieu să o sf[i]nțesc pre dînsa lui, ca să tămîiaze denaintea lui tămîie de mirosituri. BIBLIA (1688), 3091/21. Cu mirositurile și cu săpunurile muierilor, ib. 3562/36, cf. BUDAI-DELEANU LEX., LB. - Pl. : mirosituri. – Și: amirositúră s. f. LB. – Miros + suf. -itură.

Intrare: mirositură
mirositură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mirositu
  • mirositura
plural
  • mirosituri
  • mirositurile
genitiv-dativ singular
  • mirosituri
  • mirositurii
plural
  • mirosituri
  • mirositurilor
vocativ singular
plural
amirositură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amirositu
  • amirositura
plural
  • amirosituri
  • amirositurile
genitiv-dativ singular
  • amirosituri
  • amirositurii
plural
  • amirosituri
  • amirositurilor
vocativ singular
plural