12 definiții pentru amoniu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMONIU s. n. Metal alcalin care se găsește numai în compuși. – Din fr. ammonium.

AMONIU s. n. Metal alcalin care se găsește numai în compuși. – Din fr. ammonium.

amoniu sns [At: DA / E: fr ammonium] (Chm) 1 Corp cu molecula alcătuită din hidrogen și azot, radical al amoniacului. 2 (Îs) Clorură de ~ Țipirig.

*AMONIU sbst. 🔬 1 Metal ipotetic compus din gaz amoniac și un atom de hidrogen 2 Clorură de ~, țipirig [fr.].

AMONIU s. m. sg. Radical monovalent care nu a fost obținut în stare liberă; în compuși se comportă ca un metal alcalin, dînd naștere la săruri. Clorura de amoniu se mai numește și țipirig.

AMONIU s. n. sg. Metal alcalin care se găsește numai în compuși. – Fr. ammonium.

AMONIU s.n. Radical monovalent care nu a fost obținut în stare liberă și care, în combinațiile sale, se comportă ca un metal alcalin. [Pron. -niu. / < fr. ammonium].

AMONIU s. n. radical cu proprietăți de metal monovalent, din compunerea sărurilor amoniacale. (< fr. ammonium)

AMONIU n. Radical monovalent care, în compuși, se comportă ca un metal alcalin, formând săruri de amoniu. [Sil. -niu] /<fr., lat. ammonium

*amóniŭ n. (d. amoniac). Chim. Combinațiune de azot și idrogen (Az H4) care are toate proprietățile unuĭ metal. Există în amalgamă cu mercuru. Clorură de amoniŭ, țipirig.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

amoniu [niu pron. nĭu] s. n., art. amoniul

amoniu [niu pron. nĭu] s. n., art. amoniul

amoniu s. n. [-niu pron. -niu], art. amoniul

Intrare: amoniu
  • pronunție: amonĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amoniu
  • amoniul
  • amoniu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • amoniu
  • amoniului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amoniusubstantiv neutru

  • 1. Metal alcalin care se găsește numai în compuși. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Clorura de amoniu se mai numește și țipirig. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.