12 definiții pentru amonte

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMONTE s. n. (În loc. adv.) În amonte = în susul apei, către izvor. – Din it. amonte.

amonte av [At: SADOVEANU, V. F. 29 / V: amont / E: fr amont] (D. un punct pe cursul unei ape; în opoziție cu aval; îlav) În ~ (de)... Situat mai în susul apei (decât alt punct).

AMONTE adv. (În loc. adv.) În amonte = în susul apei, către izvor. – Din it. a monte.

AMONTE adv. (În opoziție cu aval; numai în loc. adv.) În amonte (în legătură cu situația unui punct de pe cursul unei ape) = mai aproape de izvor (în comparație cu alt punct). [Păstrăvului] trebuie să-i arunci momeala ori în susul apei (peștele stînd întors cu botul în amonte), ori după un obstacol. SADOVEANU, V. F. 66. (Substantivat) În amontele rîului se cheamă «la Tartarău». SADOVEANU, V. F. 25.

AMONTE adv. (În expr.) În amonte (în legătură cu situația unui punct de pe cursul unei ape) = mai aproape de izvor (în comparație cu alt punct). – It. a monte.

AMONTE s.n. (op. aval) Partea, locul de unde coboară un curs de apă. ◊ În amonte = (referitor la situația unui punct de pe cursul unei ape) = în susul apei, spre izvor. [< it. a monte, fr. amont < lat. ad montem – către munte].

AMONTE s. n. în ~ = situat pe cursul superior al unui râu, spre izvor. (< it. a monte)

AMONTE n. Loc de unde izvorăște un curs de apă. ◊ În ~ în susul apei. /<it. a monte

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: amonte
substantiv neutru (N35)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amonte
  • amontele
plural
genitiv-dativ singular
  • amonte
  • amontelui
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amont
  • amontul
plural
genitiv-dativ singular
  • amont
  • amontului
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amontesubstantiv neutru

  • 1. Partea, locul de unde coboară un curs de apă. DN
    • format_quote În amontele rîului se cheamă «la Tartarău». SADOVEANU, V. F. 25. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În amonte = în susul apei, către izvor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote [Păstrăvului] trebuie să-i arunci momeala ori în susul apei (peștele stînd întors cu botul în amonte), ori după un obstacol. SADOVEANU, V. F. 66. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.