15 definiții pentru anagnost

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANAGNOST, anagnoști, s. m. Sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii stăpânilor, să copieze manuscrise etc. în Roma antică. – Din fr. anagnoste.

ANAGNOST, anagnoști, s. m. Sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii stăpânilor, să copieze manuscrise etc. în Roma antică. – Din fr. anagnoste.

anagnost sm [At: DOSOFTEI, V. S. 218b / V: (înv, după ngr) -is / Pl: ~oști / E: vsl анагностъ, ngr ὰναγνώστης] 1 (Bis; înv) Țârcovnic. 2 Băiat care ține arhiereului cârja și cartea în timpul slujbei. 3 Sclav însărcinat să facă lectură, să copieze manuscrise etc. în Roma antică.

ANAGNOST sm. 1 Băiat care face serviciu la biserică, duce lumînările, ține haina preotului, etc. 2 Care citește la biserică: eram capabil să spun pe carte cît oricare ~ de repede (NEGR.) 3 🏛 Sclav care, la Romani, era însărcinat să facă lectura în timpul mesei, să copieze și să se ocupe de bibliotecă; lector public, recitator de versuri la teatru [ngr. άναγνώστης lat. anagnostes].

ANAGNOST, anagnoști, s. m. (Înv.) Dascăl de biserică; țîrcovnic. – Slav (v. sl. anagnostŭ < gr.).

ANAGNOST s.m. Sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii, să copieze manuscrise etc. în vechea Romă. [< fr. anagnoste, cf. lat., gr. anagnostes].

ANAGNOST s. m. (la romani) sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii, să copieze manuscrise etc. (< fr. anagnoste)

anagnost m. cititor la biserică: eram capabil să spun pe carte, cât oricare anagnost de repede NEGR. [Gr. mod.].

anagnóst m. (ngr. anagnóstis). Cititor la biserică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

anagnost (înv.) (desp. a-nag-nost/-na-gnost) s. m., pl. anagnoști corectat(ă)

anagnost (a-nag-nost / -na-gnost) s. m., pl. anagnoști

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANAGNOST s. (IST.) (înv.) citeț. (~ proveneau dintre sclavii cultivați.)

ANAGNOST s. (IST.) (înv.) citeț. (~ proveneau dintre sclavii cultivați.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

anagnost (< ἀναγνώστης, lector) v. psalt.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

anagnost, anagnoști s. m. 1. Treaptă a clerului inferior mai mică decât cea de ipodiacon, menționată începând din sec. 2; lector, citeț, psalt. ♦ Persoană (de obicei băiat) care face diferite servicii în biserică. 2. Sclav în Roma antică, însărcinat să facă servicii stăpânului său. – Din fr. anagnoste (< gr. anagnostis).

Intrare: anagnost
  • silabație: a-nag-nost, a-na-gnost info
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anagnost
  • anagnostul
  • anagnostu‑
plural
  • anagnoști
  • anagnoștii
genitiv-dativ singular
  • anagnost
  • anagnostului
plural
  • anagnoști
  • anagnoștilor
vocativ singular
  • anagnostule
  • anagnoste
plural
  • anagnoștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

anagnost, anagnoștisubstantiv masculin

  • 1. Sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii stăpânilor, să copieze manuscrise etc. în Roma antică. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: citeț
  • 2. învechit Dascăl de biserică. DLRM
    sinonime: țârcovnic
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.