12 definiții pentru aninătoare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANINĂTOARE, aninători, s. f. 1. (Pop.) Agățătoare, gaică. 2. (Rar) Loc îngust în munți (stâncoși), unde se prinde vânatul. – Anina + suf. -ătoare.

aninătoare sf [At: RUCĂREANU, ap. HEM 1213 / Pl: ~ori / E: anina + -tor] (Pop) 1 Agățătoare. 2 (Rar) Loc îngust între stâncile munților, în care se prinde vânatul cu ușurință.

ANINĂTOARE, aninători, s. f. 1. Agățătoare, gaică. 2. (Rar) Loc îngust în munți (stâncoși), unde se prinde vânatul. – Anina + suf. -ătoare.

ANINĂTOARE, aninători, s. f. (Rar) Colț de stîncă unde se prinde vînatul de munte. Să-l rugăm a ne fi domnia-lui încă o dată călăuză prin aninătorile... unde se ivește, sfieț sau îngrozitor, vînatul de la munte. ODOBESCU, S. III 90.

ANINĂTOARE, aninători, s. f. (Rar) Loc îngust în munți stîncoși, unde se prinde vînatul. – Din anina + suf. -(ă)toare.

aninătoare f. în graiul vânătoresc: colțul unde copoiul închide capra neagră.

aninătoáre f., pl. orĭ (d. a anina). Locu unde copoĭu aduce vînatu la strîmtoare (îi închide calea).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aninătoare (pop.) s. f., g.-d. art. aninătorii; pl. aninători

aninătoare (pop.) s. f., g.-d. art. aninătorii; pl. aninători

aninătoare s. f., g.-d. art. aninătorii; pl. aninători

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANINĂTOARE s. v. agățătoare, atârnătoare, gaică.

aninătoare s. v. AGĂȚĂTOARE. ATÎRNĂTOARE. GAICĂ.

Intrare: aninătoare
aninătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aninătoare
  • aninătoarea
plural
  • aninători
  • aninătorile
genitiv-dativ singular
  • aninători
  • aninătorii
plural
  • aninători
  • aninătorilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aninătoare, aninătorisubstantiv feminin

  • 1. popular Agățătoare, atârnătoare, gaică. DEX '09 DEX '98
  • 2. rar Loc îngust în munți (stâncoși), unde se prinde vânatul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să-l rugăm a ne fi domnia-lui încă o dată călăuză prin aninătorile... unde se ivește, sfieț sau îngrozitor, vînatul de la munte. ODOBESCU, S. III 90. DLRLC
etimologie:
  • Anina + sufix -ătoare. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.