3 definiții pentru aparținător
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+aparținător s. m., pl. aparținători
aparținător adj. m., pl. aparținători; f. sg. și pl. aparținătoare
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aparțin, -ții 2, -ține, inf., -ținând ger., -ținător adj. v.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: aparținător
aparținător1 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
aparținător2 (s.m.) substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)