21 de definiții pentru apendice

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APENDICE, apendice, s. n. 1. (În forma accentuată apendice) Mică prelungire a tubului intestinal, în partea de jos a cecului2. 2. Parte secundară a unui obiect, care se prezintă ca o prelungire sau ca o completare a acestuia. 3. Adaos, anexă, supliment la o publicație. 4. (Fon.) Element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet. [Acc. și: apendice] – Din fr. appendice, lat. appendix, -icis.

apendice snm [At: P. MAIOR, IST. 31 / V: (înv) ~ix / A: ~dice / Pl: ~ice, ~ici / E: fr appendice, lat appendix] 1 Parte secundară a unui obiect pe care îl completează și a cărui prelungire este. 2 (Atm; șîs) ~ vermicular sau ileo-cecal Mică prelungire a tubului intestinal aflată în partea inferioară a cecumului. 3 (Pan) Anexă la sfârșitul unei cărți.

*APENDICE (pl. -ice) sn. 1 Parte a unui lucru care se înfățișează ca o prelungire a Iui: buza de sus a unor animale se termină printr’un ~ 2 📝 Adaus la o carte pentru a completa sau a lămuri unele puncte 3 🫀 ~ vermicular, vermiform sau (ileo)cecal, prelungire de 4-12 cm., în formă de deget de mănușă, a părții inferioare a intestinului gros (🖼 158) [fr. < lat.].

APENDICE, apendice, s. n. 1. Mică prelungire a tubului intestinal, în partea de jos a cecului. 2. Parte secundară a unui obiect, care se prezintă ca o prelungire sau ca o completare a acestuia. 3. Adaos, anexă, supliment la o publicație. 4. (Fon.) Element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet. [Acc. și: apendice] – Din fr. appendice, lat. appendix, -icis.

APENDICE s. n. 1. Parte secundară a unui organ sau a unui lucru, care se prezintă ca o prelungire și completare a acestuia. Acest apendice al șirei spinării (= coada) are și el o însemnătate. ODOBESCU. S. III 43. ◊ Fig. Fără un astfel de partid [marxist-leninist] clasa muncitoare ar fi fost condamnată să joace rolul de apendice al burgheziei. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 105, 1/1. 2. Mică prelungire, sub formă de sac înfundat, a tubului intestinal, aflată în partea de jos ă cecului. 3. Parte suplimentară, finală, a unei publicații; supliment, anexă, adaos. În apendicele lucrărilor științifice se dau indicații bibliografice. – Accentuat și; (1) apendice.

APENDICE, apendice, s. n. 1. Mică prelungire a tubului intestinal în partea de jos a cecului. 2. Parte secundară a unui organ sau a unui lucru, care se prezintă ca o prelungire și completare a acestuia. 3. Adaos la o publicație; anexă, supliment. [Acc. și: apendice] – Fr. appendice (lat. lit. appendix, -icis).

APENDICE s.n. 1. Parte a unui lucru, a unui organ etc., care se prezintă ca o prelungire, ca o completare a acestuia. ♦ Element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet. 2. Prelungire a intestinului gros, care pornește de la cec. ♦ Parte lipită de un organ. 3. Supliment, adaos la o lucrare; anexă. [Acc. și apendice, pl. -ce, (s.m.) -ci. / < fr., it. appendice, cf. lat. appendix – adaus, ceva atîrnat].

APENDICE/APENDICE s. n. 1. prelungire a intestinului gros, care pornește de la cec2. 2. organ al unor aparate anatomice la artropode, arahnide, crustacee etc. 3. parte a unui lucru ca o prelungire a acestuia. ◊ element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet. 4. supliment, adaos la o lucrare; anexă. (< fr. appendice, lat. appendix)

APENDICE ~ n. 1) Mică prelungire a tubului intestinal în partea de jos a cecului. 2) Parte suplimentară la o publicație; anexă. 3) Ceea ce constituie o completare a unui lucru, a unui organ sau a unei acțiuni principale. /<fr. appendice, lat. appendix, ~icis

apendice n. 1. partea dependentă de una principală; 2. supliment la sfârșitul unei opere, adaos; 3. Anat. apendicele cecumului în forma unui deget de mănușă.

*apendíce n., pl. tot așa, (lat. appéndix, appéndicis; fr. appendice). Suplement la sfîrșitu uneĭ lucrărĭ. Orĭ-ce parte care servește ca prelungire a părțiĭ principale. Anat. Apendicele vermiform saŭ cecal, o prelungire ca un mic deget de mănușă (4-12 centimetri) la partea de jos a intestinuluĭ gros. – Fals apéndice.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+apendice2 (anat.) s. m., pl. apendici (~ sexuali)

apendice1 (adaos) s. n., pl. apendice

!apendice/apendice2 (prelungire a intestinului) s. n., pl. apendice/apendice

apendice1 (adaos) s. n., pl. apendice

apendice (un apendice, două apendice).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

APENDICE s. adaos, anexă, completare, supliment. (~ la o dispoziție.)

Intrare: apendice
apendice2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M51)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apendice
  • apendicele
plural
  • apendici
  • apendicii
genitiv-dativ singular
  • apendice
  • apendicelui
plural
  • apendici
  • apendicilor
vocativ singular
plural
apendice1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N30)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apendice
  • apendicele
plural
  • apendice
  • apendicele
genitiv-dativ singular
  • apendice
  • apendicelui
plural
  • apendice
  • apendicelor
vocativ singular
plural
apendix
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

apendice, apendicisubstantiv masculin
apendice, apendicesubstantiv neutru

  • 1. Mică prelungire a tubului intestinal, în partea de jos a cecului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Parte lipită de un organ. DN
  • 2. Organ al unor aparate anatomice la artropode, arahnide, crustacee etc. MDN '00
  • 3. Parte secundară a unui obiect, care se prezintă ca o prelungire sau ca o completare a acestuia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Acest apendice al șirei spinării (= coada) are și el o însemnătate. ODOBESCU. S. III 43. DLRLC
    • format_quote figurat Fără un astfel de partid [marxist-leninist] clasa muncitoare ar fi fost condamnată să joace rolul de apendice al burgheziei. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 105, 1/1. DLRLC
  • 4. Adaos, anexă, supliment la o publicație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În apendicele lucrărilor științifice se dau indicații bibliografice. DLRLC
  • 5. fonetică; fonologie Element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet. DEX '09 DEX '98 DN
  • comentariu Pentru sensul (4.) se folosește forma neutră apendice, iar pentru sensurile din domeniul anatomic se folosește forma masculină apendice. DOOM 3
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.