3 definiții pentru aplecătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
aplecătură sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: apleca + -ură] 1 (Rar) Aplecare (1). 2 (Rar) Alăptare. 3 (Med pop) Aplecare (3).
APLECĂTURĂ s. f. (Ban.) Alăptare. Aplĕkĕturĕ. Lactatio. AC, 328. Etimologie: apleca + suf. -ătură. Vezi și apleca, aplecat, aplecălor. Cf. aplecat (1).
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
aplecătúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Alăptare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: aplecătură
aplecătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||