ARPAGIC s. n. Bulb mic de ceapă obținut din sămânță și care, răsădit, dă ceapa obișnuită. – Din tc. arpacık, bg. arpağic.

arpagic sns [At: FILIMON, C. II, 341 / V: arba~, ~acic, ~acică, h~, ~ă, harba~ / E: tc arpacek, bg арпагик] 1 Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori purpurii, care face cepe mici, întrebuințate pentru răsădit și la gătit (Allium schoenoprasum). 2 (Bot; reg) Ceapă (Allium cepa). 3 (Bot; reg) Hajme (Allium ascalonicum). 4 (Bot; reg) Pur (Allium rotundum). 5 Bulb mic de ceapă obținut din sămânță și care răsădit dă ceapa obișnuită. corectat(ă)

ARPAGIC sn., ARPAGICĂ sf. (pl. -ice) 🌿 1 Plantă ierboasă înrudită cu ceapa; crește sălbatică pe țărmurile rîurilor, dar se cultivă și în grădini pentru trebuințele culinare (Allium schoeno-prasum) (🖼 225) ¶ 2 Specie de ceapă mică care se sădește primăvara pentru a crește din ea cepele cele mari [tc. arpaǧyk].

ARPAGIC s. n. Bulb mic de ceapă obținut din sămânță și care, răsădit, dă ceapa obișnuită. – Din tc. arpacik, bg. arpağic.

ARPAGIC s. n. 1. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori purpurii, care face cepe mici folosite la gătit (Allium Schoenoprasum). 2. Ceapă cu bulbul mic, obținută din sămînță și care, răsădită, dă ceapa obișnuită.

arpagíc m. ca plantă și n. fără pl. ca marfă (turc. arpağyk, dim d. arpa, orz; bg. arpağik). Un fel de ceapă mică sălbatică și cultivată (állium schoenóprasum). Alt fel de ceapă mică care se întrebuințează ca sămînță, din care se dezvoltă ceapa cea mare. – Și arbagic (Munt.) și (h)arpagică saŭ -cică (est). În Olt. orceag.

arbagic sn vz arpagic

arbagică sf vz arpagic

arpacic sms vz arpagic

arpacică sfs vz arpagic

harbagic sns vz arpagic

harpagic sn vz arpagic

răpăngic sn vz arpagic

ARBAGIC(Ă) = ARPAGIC(Ă).

arbagíc, V. arpagic.

harpacícă saŭ -gícă f. V. arpagic.

+arpagic¹ (bulb) s. n., pl. arpagicuri

arpagic s. n.

arpagic s. n.

arpagic

arpagic.

ARPAGIC s. (BOT.) 1. (Allium schoenoprasum) (reg.) pur, (prin Transilv.) chișărău. 2. ceapă de sămânță, (Olt. și Munt.) orceag, (Transilv.) parpangică, (prin Ban.) puiac, (prin nord-vestul Olt.) puiț.

ARPAGIC s. (BOT.) 1. (Allium schoenoprasum) (reg.) pur, (prin Transilv.) chișărău. 2. ceapă de sămînță, (Olt. și Munt.) orceag, (Transilv.) parpangică, (prin Ban.) puiac, (prin nord-vestul Olt.) puiț.

arpagic s. m. – Bulb mic de ceapă obținut din sămînță (Allium Schoenoprasum). – Var. (h)arapagic(ă), (h)arpacic(ă). Tc. arpacik [sogani] „[ceapă ca] orzul mărunt” (Cihac, II, 544); cf. sb. arpagĭk.