14 definiții pentru aromeală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AROMEALĂ, aromeli, s. f. Stare de somnolență, de somn ușor. – Aromi + suf. -eală.

AROMEALĂ, aromeli, s. f. Stare de somnolență, de somn ușor. – Aromi + suf. -eală.

aromea sf [At: (a. 1675) ap. GCR I, 222/1 / V: (înv) arum~ / Pl: ~eli și (rar) ~ele / E: aromi + -eală] 1 Ademenire. 2 Stare de somnolență Si: aromire (1). 3 Ațipeală.

AROMEA, ARUMEA (pl. -eli) sf. 1 Starea în care se găsește cel ce a aromit: Ancuța se trezi din ~ (ODOB.) 2 Amăgire, înșelăciune: nu putu răbda arumeala idolilor (DOS.) [aromi].

AROMEALĂ, aromeli, s. f. Stare de somnolență ușoară și plăcută; piroteală, dormitare. Cei doi prieteni simțeau în nări mireasma de plante putrede și așteptau iar aromeala somnului în noaptea rece. SADOVEANU, M. C. 102. Fiorul de caldă mulțumire... l-a trezit din aromeală. CARAGIALE, N. F. 15. Ancuța se trezi din aromeală; glasul părea că se apropie; ea sări la fereastră. ODOBESCU, S. I 139.

AROMEALĂ, aromeli, s. f. Stare de somnolență ușoară și plăcută. – Din aromi + suf. -eală.

AROMEALĂ s. f. (ȚR) Amăgire, ispită, seducere. [Sf. Mina]... nu putu răbda arumeala idolilor, ci s-au suit la munte... cu rugăciuni. PROLOG. Diavolul viind la sfînta muceniță în aromeală [= cu scopul de a o amăgi], încă spînzurată pe cruce fiind, îi da un păhar plin de miiare cu lapte. MINEIUL (1706). Etimologie: aromi + suf. -eală. Cf. smomeală.

aromeálă f., pl. elĭ. Vest. Stare de ațipire, somnolență. Dos. (aur-). Înșelăciune.

AROMIRE sf. 1 Faptul de a aromi 2 = AROMEA 2 Amorțire, nesimțire: pretutindeni ea găsi o ~ nepăsătoare (ODOB.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aromea s. f., g.-d. art. aromelii; pl. aromeli

aromea s. f., g.-d. art. aromelii; pl. aromeli

aromea s. f., g.-d. art. aromelii; pl. aromeli

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

aromeală, aromeli s. f. stare de somnolență

Intrare: aromeală
aromeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aromea
  • aromeala
plural
  • aromeli
  • aromelile
genitiv-dativ singular
  • aromeli
  • aromelii
plural
  • aromeli
  • aromelilor
vocativ singular
plural
arumeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arumeală
  • arumeala
plural
  • arumeli
  • arumelile
genitiv-dativ singular
  • arumeli
  • arumelii
plural
  • arumeli
  • arumelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aromea, aromelisubstantiv feminin

  • 1. Stare de somnolență, de somn ușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cei doi prieteni simțeau în nări mireasma de plante putrede și așteptau iar aromeala somnului în noaptea rece. SADOVEANU, M. C. 102. DLRLC
    • format_quote Fiorul de caldă mulțumire... l-a trezit din aromeală. CARAGIALE, N. F. 15. DLRLC
    • format_quote Ancuța se trezi din aromeală; glasul părea că se apropie; ea sări la fereastră. ODOBESCU, S. I 139. DLRLC
etimologie:
  • Aromi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.