3 definiții pentru arătătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
arătătură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 1, 1 / Pl: ~ri / E: arăta + -ătură] 1 (Îvr) Semnalare printr-un gest. 2 (Înv) Poruncă. 3-6 (Înv) Arătare (24-27). 7 (Pop) Om mic și urât. 8 (Pop) Om necuviincios.
ARĂTĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a (se) arăta ¶ 2 Nălucire, vedenie ¶ 3 ‡În ~, aievea: nu cu mintea văzut-au pre Domnul sau în ~ (HASD.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
arătătură s. f., pl. arătături
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: arătătură
arătătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |