15 definiții pentru aspru (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASPRU1, aspri, s. m. Monedă turcească de argint, cu circulație în Țările Române între sec. XV-XIX. – Din ngr. áspron.

aspru1 sm [At: (1471), ap. HEM 1882 / Pl: ~ri și (înv) -re sn / E: ngr άσπρον] (Înv) 1 Cea mai mică monedă turcească de argint, valorând în sec. XVII a 6-a parte dintr-un potronic de argint. 2 Mică monedă de argint de 22 bani.

ASPRU2 sm. 🪙 Monedă veche de argint de origine turcească a cărei valoare a variat foarte mult în decursul vremurilor; în sec. al XVII-lea 12 aspri făceau cît un „florint” sau cît doi „potronici” de argint (🖼 251) [ngr. άσπρον].

ASPRU1, aspri, s. m. Monedă turcească de argint, cu circulație în țările române începând din sec. XV. – Din ngr. áspron.

ASPRU1, aspri, s. m. (Învechit) Monedă turcească de valoarea cea mai mică, care a circulat și în Principatele Romîne încă din secolul al XV-lea. Îl opri în Țarigrad cu leafă din haznaua împărătească, și peste cîteva luni îi mai adăogi și douăzeci aspri tain pe zi. ODOBESCU, S. A. 156.

ASPRU1, aspri, s. m. Monedă turcească cu circulație în Principatele Romîne începînd din secolul al XV-lea. – Ngr. aspron.

ASPRU2 ~i m. Monedă turcească care a circulat și în țările române în sec. XV-XIX. [Sil. as-pru] /<ngr. áspron

aspru m. odinioară, mică monedă de argint: Mircea cel Bătrân plătia Turciei în 1383 un tribut de 3000 aspri. [Gr. bizantin ÁSPROS, alb, după coloarea monedei].

1) áspru m., pl. așpri (ngr. áspron, alb. d. lat. asper, ban noŭ, curat, alb). Monetă veche de argint de valoare variabilă. – În sec. XVI un galben venețian saŭ un sultanin (al sultanuluĭ ) valora 60 așpri. Așpriĭ ceĭ noĭ, care umblau în Mold. și Munt. pe la 1620, nu maĭ eraŭ considerațĭ ca banĭ de argint, și se făcea deosebire între vechĭ u aspru, care era de argint, și cel noŭ (suflat cu argint), care după un timp îșĭ arăta arama. De aicĭ expresiunea a-țĭ arăta arama, a-țĭ arăta defectele (Iorga, Negoț. 214 și 221). Leu vechĭ era împărțit în 40 de parale, ĭar paraŭa în 3 așpri (turc. akčé), care se numeaŭ și lețcăĭ (Șăin. Infl. Or.).

ASPRIȘOR2 sm. 🪙 dim. ASPRU2 (HASD.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aspru2 s. m., art. asprul; pl. aspri, art. asprii

aspru2 s. m., art. asprul; pl. aspri, art. asprii

aspru s. m., pl. aspri, art. asprii

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

aspru (aspri), s. m. – Veche monedă turcească de argint, care a circulat în țările romîne, începînd cu sec. XV; valora a douăsprezecea parte dintr-un florin, în sec. XVII, și 1/80 dintr-un leu (adică o lețcaie sau o jumătate de para), la începutul sec. XIX. – Mr. aspru, megl. aspră. Ngr. ἄσπρον, din lat. asper, cf. bg. asprŭ. Cuvîntul sp. figurează deja la Covarrubias. Cf. Ed. Schwyzer, IF, I (1931), p. 1-45.

Intrare: aspru (s.m.)
aspru2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aspru
  • asprul
  • aspru‑
plural
  • aspri
  • asprii
genitiv-dativ singular
  • aspru
  • asprului
plural
  • aspri
  • asprilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aspru, asprisubstantiv masculin

  • 1. Monedă turcească de argint, cu circulație în Țările Române între secolele XV-XIX. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Îl opri în Țarigrad cu leafă din haznaua împărătească, și peste cîteva luni îi mai adăogi și douăzeci aspri tain pe zi. ODOBESCU, S. A. 156. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.