5 definiții pentru astrucământ

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

astrucământ sn [At: CDDE / Pl: ~uri / E: astruca + -ământ] (Ban) 1 Acoperiș. 2 Acoperământ.

ASTRUCĂMÎNT (pl. -minte) sn. Băn. = ASTRUCUȘ [astruca].

astrucămînt n., pl. inte. Serbia. Ban. Acoperemînt.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ASTRUCĂMÂNT s. v. acoperământ, acoperiș, înveliș, învelitoare.

astrucămînt s. v. ACOPERĂMÎNT. ACOPERIȘ. ÎNVELIȘ. ÎNVELITOARE.

Intrare: astrucământ
astrucământ substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astrucământ
  • astrucământul
  • astrucământu‑
plural
  • astrucăminte
  • astrucămintele
genitiv-dativ singular
  • astrucământ
  • astrucământului
plural
  • astrucăminte
  • astrucămintelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)