avgiu sn [At: N. COSTIN, ap. HEM 2166 / Pl: ~ii / E: tc avi] (Tcî) 1 Vânător care aproviziona masa domnească în timp de pace, iar în timp de război facea parte din tabăra domnitorului. 2 (Îc) Avgi-bașa Căpitan al avgiilor (1) Si: baș-vănător.

‡AVGIU sm. Vînător [tc. avği].

AVGIU s. m. (Mold.) Oștean dintr-un corp de vînători în serviciul domnitorului. Odăile siimenilor și ale avgiilor, nește slujitori de a lui, ce le pusesă el acest nume. PSEUDO-COSTIN. Etimologie: tc. avei.

avgiu, avgii, s.m. (înv.) vânător militar în garda domnească