35 de definiții pentru bageac / bageacă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BAGEAC, bageacuri, s. n. (Reg.) Deschizătură în formă de ferestruică în acoperișul caselor țărănești, al unei șuri etc., prin care pătrunde lumina și care servește uneori drept horn; lucarnă, bagea, fumar, hogeac. [Var.: bageacă s. f.] – Contaminare între bagea și ogeac.

bageac1 sn [At: ALECSANDRI, T. 895 / V: (reg) ~ag, ~giag sn, ~acă, ~agă, băgeagă, begea sf / Pl: ~uri / E: bagea + ogeac] (Reg) 1-2 Deschizătură în podul caselor țărănești sau al șurilor, prin care pătrunde lumina sau poate ieși fumul Si: bagea (1-2), bahlină, băngică, lucarnă.

bageac2 sn [At: COMAN, GL. / Pl: ~uri / E: nct] (Reg; mpl) Nimicuri.

BAGEAC (pl. -eacuri) sn., BAGEAC(Ă) (pl. -eci) sf. Mold. 💒 1 Locul pe unde iese fumul în pod 2 Ferestruică pe acoperiș: în dreapta o șură cu bageacă spre scenă (ALECS.) [bagea, refăcut după ogeac].

BAGEAC, bageacuri, s. n. v. bageacă.

bageác n., pl. gece și geacurĭ (turc. bağak, picĭor, crac, infl. de bagea și de ogeac). Mold. sud. Horn.

bageácă s.f. (constr.; reg.) Mică deschizătură (în formă de ferestruică) în acoperișul caselor țărănești, al șurilor etc., prin care pătrunde lumina și care servește, uneori, drept horn; lucarnă, (reg.) bagea. • pl. -eci. și bageác, bageág s.n., bageágă, băgeágă, begeácă s.f. /bagea + ogeac, prin contaminare; cf. tc. bâǧa.

BAGEA (pl. -gele) sf. Mold. 💒 = BAGEAC(Ă): printr’o ~ de deasupra năvălea lumina mare a lunii (SAD.) [tc. bağa].

BAGEAG (pl. -eaguri) sn., BAGEA (pl. -egi), sf. Mold.BAGEAC(Ă): Pe o bageagă iese și spre tîrg privește (SPER.) [bagea, refăcut după ogeag].

BAGEACĂ, bageci, s. f. (Reg.) Deschizătură în formă de ferestruică în acoperișul caselor țărănești, al unei șuri etc. prin care pătrunde lumina și care servește uneori drept horn; lucarnă, bagea. [Var.: bageac s. n.] – Contaminare între bagea și ogeac.

BAGEACĂ, bageci, s. f. (Mold.) Deschizătură, ca o ferestruică, în podul unei case, al unei șuri etc., prin care pătrunde lumina sau care uneori ține locul hornului. Teatrul reprezintă o curte cu zaplaz... În dreapta, o șură cu bageacă spre scenă. ALECSANDRI, T. 895. Variante: bageac, bageacuri, s. n., bagea (CONTEMPORANUL, III 707) s. f.

BAGEACĂ, bageci, s. f. (Reg.) Mică deschizătură în podul unei case, al unei șuri etc., prin care pătrunde lumina și care uneori ține locul coșului. – Tc. bağak.

bageacă f. Mold. ochiul podului, gura de jos a coșului pe unde iese fumul. [Suceava bagea = turc. BADJÀ; varianta bageac(ă), se datorește influenței analogice a sinonimului ogeac].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bageac (lucarnă) (reg.) s. n., pl. bageacuri

bageac/bagea (reg.) s. n. / s. f., pl. bageacuri/bageci

bageac s.n. / bagea s.f., pl. bageacuri / bageci

bageac (= bageacă) s. n., pl. bageacuri / bagece

bagea (gură a coșului) (reg.) s. f., g.-d. art. bagecii; pl. bageci

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BAGEA s. v. campadură, cămin, coș, horn.

bagea s. v. CAMPADURĂ. CĂMIN. COȘ. HORN.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bageac (bageacuri), s. n. – Lucarnă, fumar. – Var. bagea(că), bageag(ă). Mr. băgé, megl. báğă. Tc. baca(k) (Șeineanu, II, 35; Lokotsch 167; Ronzevalle 43; Graur, GS, VI, 330); cf. ngr. μπαδζάϰ, alb. bağë, bg. badza. Pușcariu, Dacor., VIII, 107, pare a considera bagea drept formă primitivă, și bageacă drept rezultat al contaminării cu ogeac.

Intrare: bageac / bageacă
bageac1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bageac
  • bageacul
  • bageacu‑
plural
  • bageacuri
  • bageacurile
genitiv-dativ singular
  • bageac
  • bageacului
plural
  • bageacuri
  • bageacurilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bagea
  • bageaca
plural
  • bageci
  • bagecile
genitiv-dativ singular
  • bageci
  • bagecii
plural
  • bageci
  • bagecilor
vocativ singular
plural
bageac2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N17)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bageac
  • bageacul
  • bageacu‑
plural
  • bagece
  • bagecele
genitiv-dativ singular
  • bageac
  • bageacului
plural
  • bagece
  • bagecelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bagea
  • bageaga
plural
  • bagegi
  • bagegile
genitiv-dativ singular
  • bagegi
  • bagegii
plural
  • bagegi
  • bagegilor
vocativ singular
plural
băgeagă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bagiac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bageag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
băgeacă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bageac, bageacurisubstantiv neutru
bagea, bagecisubstantiv feminin

  • 1. regional Deschizătură în formă de ferestruică în acoperișul caselor țărănești, al unei șuri etc., prin care pătrunde lumina și care servește uneori drept horn. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Teatrul reprezintă o curte cu zaplaz... În dreapta, o șură cu bageacă spre scenă. ALECSANDRI, T. 895. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.