3 definiții pentru bancagiu

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bancagíu s.m. (fam.) Persoană care spune bancuri. pl. -gii. /banc2 + -agiu.

bancagiu s. m. Persoană care face bancuri ◊ „Se pare că și-au luat zborul și realitățile lor purtătoare, anume pontoșii, bancagiii, oamenii-banc, vectorii așa zisului haz de necaz.” D. 136/95 p. 7 (din banc + -agiu)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bancagiu, bancagii, s. m. persoană care spune întruna glume spre amuzamentul anturajului său.

Intrare: bancagiu
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancagiu
  • bancagiul
  • bancagiu‑
plural
  • bancagii
  • bancagiii
genitiv-dativ singular
  • bancagiu
  • bancagiului
plural
  • bancagii
  • bancagiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)