2 definiții pentru beatific (persoană)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
beatific, -ă adj., s.m., s.f. 1 adj. Care produce bucurie spirituală. 2 s.m., s.f. Persoană care trăiește o bucurie spirituală. • sil. be-a-. pl. -ci, -ce. /<fr. béatifique.
BEATIFIC, -Ă adj. care beatifică. ◊ (s. m. f.) cel care trăiește o bucurie spirituală. (< fr. béatifique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: beatific (persoană)
beatific2 (s.m.) substantiv masculin
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
beatifică, beatificesubstantiv feminin beatific, beatificisubstantiv masculin
- 1. Persoană care trăiește o bucurie spirituală. MDN '00
etimologie:
- béatifique MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.