BERBECEL, berbecei, s. m. 1. (Zool.) Berbecuț. 2. (Ornit.) Sfrâncioc mare. – Berbec + suf. -el.

berbecel sm [At: GCR II, 329/6 / Pl: ~cei / E: berbec + -el] 1-2 (Zlg; șhp) Berbecuț (1-2). 3 (Orn) Pasăre, cenușie sau roșiatică pe spate, cu aripile și coada negre Si: sfrâncioc mare. 4 (Pop; îs) ~ -mare Lupul-vrăbiilor Si: șoimuț. 5 (Pop; îs) -mic Lupul-vrăbiilor mic. 6 (Bot; îs; pop) -roșietic Șofran. 7 (Pop) Strugure cu boabe mici, dese, ruginii și dulci.

berbecel s.m. 1 (zool.) Berbecuț. 2 (ornit.;pop.) Pasăre cenușie sau roșiatică pe spate, cu aripile și coada negre (Lanius excubitor); sfrîncioc mare. 3 Compus: (bot.; pop.) berbecel-roșiatic = șofran (Carthamus tinctorius). 4 (vit.) Strugure cu boabe mici, dese, ruginii și dulci. • pl. -ei. /berbec + -el.

BERBECEL sn. 1 🐒 dim. BERBEC 1 ¶ 2 🐦 = LUPUL-VRĂBIILOR ¶ 3 🌿 Varietate de struguri cu boabele mici.

BERBECEL, berbecei, s. m. 1.(Zool.) Berbecuț. 2. (Ornit.) Sfrâncioc mare. – Berbec + suf. -el.

BERBECEL, berbecei, s. m. Berbecuț. Tu-mi aduci berbecelul cel med drag din turma noastră! GALACTION, O. 158. Și-și avea Tudor ș-avea Tot cinzăci de mielușei, Mielușei cam berbecei. ȘEZ. III 212.

BERBECEL, berbecei, s. m. Berbecuț. (1). – Din berbec + suf. -el.

berbecel m. 1. berbece mic; 2. varietate de struguri; 3. Tr. și Buc. pasăre numită și capra dracului (Lanius).

berbecél m., pl. eĭ. Dim. d. berbec.

berbecel s. m., pl. berbecei, art. berbeceii

berbecel s. m., pl. berbecei, art. berbeceii

berbecel s. m., pl. berbecei, art. berbeceii

BERBECEL s. f. v. sfrâncioc.

berbecel s. f. SFRÎNCIOC.

BERBECEL s. (ORNIT.; Lanius excubitor) sfrîncioc, lupul-vrăbiilor, (reg.) berbecuț, șoimuț, țăcăitoare, capra-dracului.

BERBECEI s. pl. v. ciuin, odagaci, săpunariță.

berbecei s. pl. v. CIUIN. ODAGACI. SĂPUNARIȚĂ.