BESTIAR¹, bestiare, s. n. (Livr.) Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. bestiaire.

bestiar [At: DA ms / Pl: ~i sm, ~e sn, -ii / E: fr bestiaire] 1 sm Gladiator roman care lupta cu fiarele. 2 sn Luptă între oameni și animale, în circuri. 3 sn Antologie medievală de fabule sau povestiri alegorice cu animale Si: (înv) fiziolog.

bestiar¹ s.m., s.n. 1 s.m. (în Roma antică) Gladiator, prizonier de război sau răufăcător care lupta cu fiarele sălbatice în arene sau în circuri. 2 s.n. Loc în care sînt închise animale sălbatice. • sil. -ti-ar. pl. m. -i, n. -e. /<lat. bestiarius, -ii, fr. bestiaire.

bestiar² s.n. 1 (Gen de) lucrare didactică medievală, cuprinzînd culegeri de fabule sau de povestiri despre animale reale sau imaginare care reprezintă alegoric viciile sau calitățile umane. 2 Iconografie animalieră a unei opere sau a unui ansamblu de opere. • sil. -ti-ar. pl. -e. /<fr. bestiaire, lat. bestiarius, -a, -um.

BESTIAR, bestiare, s. n. Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. bestiaire.

BESTIAR s.n. Gen de lucrare, caracteristică evului mediu, cuprinzînd culegeri de fabule sau de povestiri alegorice despre animale. [Pron. -ti-ar, pl. -re, -rii. / < fr. bestiaire, cf. lat. bestiarius < bestia – animal, it. bestiario].

BESTIARII s. n. pl. culegeri medievale de fabule sau de povestiri alegorice despre animale. (< fr. bestiaire, lat. bestiarium)

bestiar¹ (culegere) (livr.) (desp. -ti-ar) s. n., pl. bestiare

bestiar² (culegere) (livr.) (-ti-ar) s. n., pl. bestiare

bestiar (culegere) s. n. (sil. -ti-ar), pl. bestiare

BESTIÁRII (< fr.) s. m. pl. 1. Culegeri medievale de fabule, povestiri și moralități despre animale reale sau fantastice (inorog, basilisc, elefant) întocmite de clerici. 2. Prelucrări în literatura și artele plastice medievale occidentale ale „Fiziologului” (ex. „Bestiaire” de Philippe de Thaon, 1121).