bilio- v. bili-.

BILI(O)- elem. „bilă, fiere”. (< fr., germ., engl. bili/o/-, cf. lat. bilis)

bili- Elem. de compunere „bilă, fiere”. • și bilio-. /<fr., germ., engl. bili(o)-; cf. lat. bīlis, -is „fiere”.

BILI- „fiere, căi biliare”. ◊ L. bilis „fiere” > fr. bili-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. bili-. □ ~cultură (v. -cultură), s. f., cultura agentului patogen al unei boli infecțioase într-un mediu adecvat bilei; ~gen (v. -gen₂), adj., care produce fiere; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a fierii; sin. bilogeneză; ~ragie (v. -ragie), s. f., scurgere parțială sau totală a fierii către exterior; ~urie (v. -urie), s. f., prezența de săruri biliare în urină.