bisturiu sn [At: DEX² / Pl: ~ie / E: fr bistouri] Instrument chirurgical asemănător cu un cuțitaș.

bisturiu s.n. Instrument chirurgical, avînd forma unui cuțit de dimensiuni mici, cu lamă fixă, mobilă sau repliabilă în mîner, utilizat la incizii, în operații chirurgicale, disecții etc. ◊ Bisturiu electric = bisturiu folosit în chirurgia modernă, care realizează secțiunea cu ajutorul curenților electrici de înaltă frecvență și care permite secționarea țesuturilor și coagularea prin cauterizare a capilarelor. • pl. -ie. /<fr. bistouri.

BISTURIU (pl. -riuri) sn. 1 🩺 Cuțitaș întrebuințat de chirurgi (🖼 489) ¶ 2 Cuțitaș întrebuințat în spec. pentru ras petele de cerneală (de pe un desen, de pe un scris, etc.) [fr.].

BISTURIU, bisturie, s. n. Cuțit special, de obicei cu tăișul în formă de arc, folosit la operații chirurgicale sau la disecții. Cu ce siguranță a trasat [chirurgul] linia pe piele cu lama bisturiului! BART, E. 382. Bisturiu electric = electrocauter întrebuințat la tăierea țesuturilor vii fără a provoca hemoragie.

BISTURIU, bisturie, s. n. Cuțitaș special folosit în operațiile chirurgicale. – Fr. bistouri.

BISTURIU s.n. Cuțit special folosit la operații chirurgicale, la disecții etc. [Pl. -ie / < fr. bistouri, cf. it. bistori < pistoriensis – fabricat la Pistoia].

BISTURIU s. n. instrument tăios folosit la operații chirurgicale, disecții. (< fr. bistouri)

BISTURIU ~ri n. Instrument în formă de cuțit, folosit pentru operații chirurgicale; cuțit de disecție. [Sil. -stu-riu] /<fr. bistouri

bisturiu s. n., art. bisturiul; pl. bisturie

bisturiu s. n., art. bisturiul; pl. bisturie, art. bisturiele

bisturiu s. n., art. bisturiul; pl. bisturie, art. bisturiele

bisturiu, pl. bisturie

BISTURIU s. (MED.) cuțit, (turcism înv.) nișter. (A ajuns la ~.)

BISTURIU s. (MED.) cuțit, (turcism înv.) nișter. (A ajuns la ~.)

BISTURÍU (< fr. {i}) s. n. Instrument utilizat la disecția sau la secționarea țesuturilor vii. ♦ B. electric = b. folosit în chirurgia modernă, care realizează incizia cu ajutorul curenților electrici de înaltă frecvență. ♦ B. cu laser = b. care utilizează o rază laser în operații de mare precizie și finețe.