20 de definiții pentru blacheu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BLACHEU, blacheuri, s. n. Bucată (semiovală) de tablă care se aplică pe vârful și pe tocul încălțămintei pentru a le proteja. [Var.: placheu s. n.] – Et. nec.

BLACHEU, blacheuri, s. n. Bucată (semiovală) de tablă care se aplică pe vârful și pe tocul încălțămintei pentru a le proteja. [Var.: placheu s. n.] – Et. nec.

blacheu sn [At: DEX2 / V: pl~ / Pl: ~ri / E: nct] Bucată (semiovală) de tablă care se aplică pe vârful tălpii și pe tocul încălțămintei pentru a le proteja.

blacheu s.n. Piesă metalică sau de cauciuc, de formă semiovală, care se aplică pe vîrful sau pe tocul tălpii încălțămintei, pentru a le proteja. • pl. -uri. și (reg.) placheu s.n. /<engl. blackey.

BLACHEU, blacheuri, s. n. Mică bucată de fier în formă semiovală, care se aplică pentru a proteja vîrful și tocul încălțămintei. – Variantă: placheu s. n.

BLACHEU, blacheuri, s. n. Bucată (semiovală) de fier, care se aplică pe vîrful și pe tocul încălțămintei pentru a le proteja. [Var.: placheu s. n.] – Fr. plaqué.

BLACHEU s.n. Plăcuță de oțel care se pune la vîrful și la tocul încălțămintei, pentru a le face mai rezistente la tocire. [Pl. -uri, var. placheu s.n. / < engl. blackey].

BLACHEU s. n. plăcuță de oțel în vârful și la tocul încălțămintei. (< engl. blackey)

BLACHEU ~ri n. Placă mică de metal, care se aplică pe vârful sau pe tocul încălțămintei pentru a le proteja de tocire. [Sil. bla-cheu] /Orig. nec.

PLACHEU s. n. v. blacheu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

blacheu s. n., art. blacheul; pl. blacheuri

blacheu s. n., art. blacheul; pl. blacheuri

blacheu s. n., art. blacheul; pl. blacheuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BLACHEU s. (reg.) șpiț. (~ la ghete.)

BLACHEU s. (reg.) șpiț. (~ la ghete.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

blacheu DLRM inserează cuvîntul sub forma placheu, potrivi cu etimologia pe care i-o dă: fr. plaque. DN îl trece la blacheu menținînd aceeași etimologie și fără să dea vreo explicație pentru schimbarea consoanei inițiale. Pe cît pot ști, în franțuzește nu se zice plaque la obiectul în discuție: în tinerețe am auzit adesea pronunțîndu-se cu b-, dar în dicționare cuvînt nu e inserat sub nici o formă. Este vorba de un cuvînt englezesc blackey,[1] care are la baza un nume de persoană, desigur al celui care a lansat obiectul.

  1. Ortografie incorectă! Persoana în cauză este Blakey, iar obiectul îi poartă numele aidoma. — Ladislau Strifler

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i arde placheul în flec expr. (intl.) a dori să plece

Intrare: blacheu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blacheu
  • blacheul
  • blacheu‑
plural
  • blacheuri
  • blacheurile
genitiv-dativ singular
  • blacheu
  • blacheului
plural
  • blacheuri
  • blacheurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • placheu
  • placheul
  • placheu‑
plural
  • placheuri
  • placheurile
genitiv-dativ singular
  • placheu
  • placheului
plural
  • placheuri
  • placheurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

blacheu, blacheurisubstantiv neutru

  • 1. Bucată (semiovală) de tablă care se aplică pe vârful și pe tocul încălțămintei pentru a le proteja. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: șpiț
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.