6 definiții pentru bobițel

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bobițel sm [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~ei / E: bobiță + -el] (Bot; reg) Lemnu-bobului (Cytisus hirsutus).

bobițel s.m. (bot.) Specie de arbust din familia leguminoaselor, cu florile galbene (Cytisus nigricans); lemnu-bobului. • pl. -ei. /bobiță + -el.

BOBIȚEL sm. 🌿 LEMNUL-BOBULUI.

bobițel m. arbust galben din clasa leguminoaselor (Cytisus nigricans).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BOBIȚEL s. v. lemnul-bobului, salcâm galben.

bobițel s. v. LEMNUL-BOBULUI. SALCÎM-GALBEN.

Intrare: bobițel
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bobițel
  • bobițelul
  • bobițelu‑
plural
  • bobiței
  • bobițeii
genitiv-dativ singular
  • bobițel
  • bobițelului
plural
  • bobiței
  • bobițeilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)