opțiuni
  • info

14 definiții pentru bobleț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOBLEȚ, -EAȚĂ, bobleți, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, bleg, nătărău. – Cf. bobletic.

BOBLEȚ, -EAȚĂ, bobleți, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, bleg, nătărău. – Cf. bobletic.

bobleț1, ~eață smf, a [At: T. CERCEL, SĂM. IV, 1765 / Pl: ~i, ~e / E: ns cf bobletic] 1-2 (Om) prost. 3-4 (Om) bleg.

bobleț, -eață adj. (reg.) Care este prost, bleg. ◊ (subst.) Ei mai mari și să rămîie mai pe jos decît el, ca niște bobleți! (ISP.). • pl. -eți, -ețe. /cf. bobletic.

BOBLEȚ, -EAȚĂ, bobleți, -e, adj. (Munt.; adesea substantivat) (Om) prost, bleg; prostălău, nătărău. Ei mai mari și să rămîie mai pe jos decît el, ca niște bobleți! ISPIRESCU, L. 320.

BOBLEȚ, -EAȚĂ, bobleți, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, bleg, nătărău.

bobleț (bobletic) m. și a. greoiu, grosolan: ursul e trândav și bobletic. [Origină necunoscută]. ║ m. Zool. V. obleț.

gogleț, ~eață a vz bobleț

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bobleț (reg.) (desp. bo-bleț) adj. m., pl. bobleți; f. bobleață, pl. boblețe

bobleț (reg.) (bo-bleț) adj. m., pl. bobleți; f. bobleață, pl. boblețe

bobleț adj. m. (sil. -bleț), pl. bobleți; f. sg. bobleață, pl. boblețe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BOBLEȚ adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

bobleț adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bobleț (bobleață), adj. – Prost, netot, tont. – Var. boblete, bobletic. Creație expresivă (cf. Iordan, BF, II, 183). Etimologia propusă de Körting 1173, din lat. *balbaticus, este „fantastică” (Densusianu, Rom., XXXIII, 275). Nu este mai puțin nici cea a lui Pascu, Suf., 70 (calabr. babbu „prost”). Bogrea, Dacor., II, 652, nu pare să fi venit cu o soluție mai bună, cînd se referă la lat. apoplecticus. În sfîrșit, Densusianu, GS, IV, 152, pleacă de la un sl. *vablec, der. de la o rădăcină vab- „a înșela”, și atestat numai în forma vabec. În realitate este o formă reduplicată a rădăcinii expresive ble-, cf. bleau.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bobleț, -eață, bobleți, -ețe adj. (pop.) prost, tembel

Intrare: bobleț
  • silabație: bo-bleț info
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bobleț
  • boblețul
  • boblețu‑
  • bobleață
  • bobleața
plural
  • bobleți
  • bobleții
  • boblețe
  • boblețele
genitiv-dativ singular
  • bobleț
  • boblețului
  • boblețe
  • bobleței
plural
  • bobleți
  • bobleților
  • boblețe
  • boblețelor
vocativ singular
  • boblețule
  • boblețe
  • bobleață
  • bobleațo
plural
  • bobleților
  • boblețelor
gogleț adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gogleț
  • goglețul
  • goglețu‑
  • gogleață
  • gogleața
plural
  • gogleți
  • gogleții
  • goglețe
  • goglețele
genitiv-dativ singular
  • gogleț
  • goglețului
  • goglețe
  • gogleței
plural
  • gogleți
  • gogleților
  • goglețe
  • goglețelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bobleț, bobleațăadjectiv

etimologie:
  • cf. bobletic DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.