bodogăneală sf [At: IORGA, L. II, 85 / Pl: ~eli / E: bodogăni + -eală] (Reg) Vorbire înceată, neclară (care redă un protest reținut sau o nemulțumire stăpânită).

bodogăneală s.f. Vorbire înceată, neclară, care redă de obicei un protest reținut sau o nemulțumire stăpînită. • pl. -eli. /bodogăni + -eală.

BODOGĂNEALĂ, bodogăneli, s. f. 1. Vorbire înceată și greu de înțeles (de obicei exprimînd o nemulțumire, o cîrteală); mormăială, bombăneală. Isprăvește o dată cu bodogăneala! 2. Ciorovăială. (Atestat în forma bodrogăneală) După multe bodrogănele s-au înțeles așa ca în ziua de tîrg să iasă babei înainte. SBIERA, P. 273. – Variantă: bodrogăneală s. f. corectat(ă)

BODOGĂNEALĂ, bodogăneli, s. f. Vorbire înceată și greu de înțeles (exprimînd o nemulțumire); mormăială, bombăneală. – Din bodogăni + suf. -eală.

bodogăneálă f., pl. elĭ. Acíunea de a bodogăni. Rezultatu eĭ.

BODROGĂNEALĂ s. f. v. bodogăneală.

bodogăneală s. f., g.-d. art. bodogănelii; pl. bodogăneli

bodogăneală s. f., g.-d. art. bodogănelii; pl. bodogăneli

bodogăneală s. f., g.-d. art. bodogănelii; pl. bodogăneli

BODOGĂNEALĂ s. 1. v. bombăneală. 2. v. cicăleală.

BODOGĂNEALĂ s. l. bolboroseală, bombăneală, bombănit, bombănitură, boscorodeală, mormăială, mormăire, mormăit, mormăitură, (prin Olt.) șondoroială, șondoroit. 2. cicăleală, dăscăleală, sîcîială, (reg.) morocăneală, (fig.) pisălogeală.