BOIERESC, -EASCĂ, boierești, adj. s. n. 1. Adj. Care aparține boierilor, privitor la boieri. ♦ Care imită deprinderile boierilor. 2. S. n. (În Evul Mediu, în Moldova) Obligație a țăranilor dependenți de a munci în schimbul unui lot de pământ care le era dat în folosință; (în Țara Românească) clacă. – Boier + suf. -esc.

boieresc¹, ~ească [At: (a. 1723) URICARIUL X, 179 / Pl: ~ești, ~uri / E: boier + -esc] 1 a Care aparține boierilor¹. 2 a Referitor la boieri¹ (1). 3 a Ca al boierilor¹ (1). 4 a Care imită deprinderile boierilor¹ (1). 5 a (Îs) Pere ~rești Soi de pere rotunde. 6-7 sf, a (Șîs) Poamă ~ească (Soi de strugure) cu boabe mari și dese Si: băbească. 8 sn (Înv) Obligație a țăranilor dependenți de a executa munci agricole în folosul boierului (1-2). 9 sf Dans țărănesc nedefinit mai îndeaproape. 10 sf Melodie după care se execută boiereasca (8).

boieresc, -ească adj., s.n. 1 adj. Care aparține boierilor, care este specific boierilor, privitor la boieri. ◊ Fecior boieresc v. fecior. ♦ Care imită comportamentul, mentalitatea boierilor. 2 s.n. (în Ev. Med., în Mold.) Obligație a țăranilor săraci de a executa munci agricole în folosul moșierului, în schimbul unui lot de pămînt care le era dat în folosință. Eu cu doina mă plătesc de bir și de boieresc (POP.). 3 adj. (bot.) Pere boierești = soi de pere rotunde. Poamă boierească = soi de struguri cu boabe mari și dese. • pl. -ești. /boier + -esc.

BOIERESC, -EASCĂ, boierești, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține boierilor, privitor la boieri. ♦ Care imită deprinderile boierilor. 2. S. n. Obligație a țăranilor dependenți de a executa munci agricole în folosul stăpânului de pământ. – Boier + suf. -esc.

BOIERESC², -EASCĂ, boierești, adj. De boier, aparținînd unui boier, caracteristic boierilor. Oamenii mai nerăbdători intraseră cu plugurile în pămîntul boieresc. DUMITRIU, B. F. 102. Toate păsările din ograda boierească... s-au luat după dînsul. CREANGĂ, P. 67.

BOIERESC², -EASCĂ, boierești, adj. Care aparține boierilor, privitor la boieri. – Din boier + suf. -esc.

BOIERESC² ~ească (~ești) 1) Care ține de boieri; propriu boierilor. Moravuri ~ești. 2) Care aparține boierilor; de boier. Conac ~. [Sil. bo-ie-] /boier + suf. ~esc

boieresc a. ce ține de boier, nobil: rang boieresc. ║ n. Mold. clacă (= munca gratuită pentru boieri): eu cu doina mă plătesc de bir și de boieresc NEGR.

1) boĭerésc, -eáscă adj. (d. boĭer; vsl. bolĭarĭskŭ). De boĭer: casă boĭerească. Mold. S.n. pl. urĭ. Clacă, corvoadă (rus. boĭarščina) în folosu boĭeruluĭ (moșieruluĭ). V. beĭlic.

boieresc¹ adj. m., f. boierească; pl. m. și f. boierești

boieresc¹ adj. m., f. boierească; pl. m. și f. boierești

boieresc adj. m., f. boierească; pl. m. și f. boierești

ACAȚIE-BOIEREASCĂ s. v. salcâm-japonez.

FECIOR BOIERESC s. v. isprăvnicel, vătășel.

SALCÂM-BOIERESC s. v. salcâm-japonez.

acație-boierească s. v. SALCÎM-JAPONEZ.

fecior boieresc s. v. ISPRĂVNICEL. VĂTĂȘEL.

salcîm-boieresc s. v. SALCÎM-JAPONEZ.

trei-răi-boieresc s. v. POPILNIC.