BOLERO, bolerouri, s. n. 1. (Astăzi în forma bolerou) Haină femeiască scurtă până deasupra taliei, ca un ilic. 2. Numele unui dans spaniol, care se dansează cu acompaniament de chitară și castaniete; melodie după care se execută acest dans. [Var.: (1) bolerou s. n.] – Din fr. boléro, sp. bolero.

BOLEROU s. n. v. bolero.

bolero sn [At: DA / V: ~u / Pl: ~uri / E: fr bolero] 1 Haină femeiască scurtă până deasupra taliei și deschisă în față. 2 Dans popular spaniol lent, cu ritm ternar, executat cu acompaniament de chitară și castaniete. 3 Melodie după care se execută boleroul (2).

bolerou sn vz bolero

bolero s.n. 1 Vestă scurtă pînă deasupra taliei (inițial în costumul național spaniol), cu sau fără mîneci, purtată peste cămașă sau peste bluză. 2 Dans popular spaniol în măsură ternară și ritm legănat, însoțit de acompaniament de chitară și castaniete. ♦ Melodie după care se execută acest dans. ♦ Cîntec și dans cubanez cu ritm ternar și sincopat. ♦ Compoziție simfonică avînd motive populare spaniole. • pl. -uri. și bolerou s.n. /<fr. boléro, sp. bolero.

bolerou s.n. v. bolero.

BOLERO, bolerouri, s. n. 1. Haină femeiască scurtă până deasupra taliei, ca un ilic. 2. Numele unui dans național spaniol, care se dansează cu acompaniament de chitară și castaniete; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. boléro, sp. bolero.

BOLERO, bolerouri, s. n. 1. Haină femeiasca, de obicei fără mîneci, scurtă pînă mai sus de talie și deschisă în față, care se poartă peste bluză. 2. Dans național spaniei cu caracter vesel, acompaniat de obicei de cîntec, castaniete sau chitară, a cărui arie a pătruns și în muzica dramatică.

BOLERO, bolerouri, s. n. 1. Haină femeiască fără mîneci, scurtă pînă mai sus de talie, care se poartă peste bluză. 2. Numele unui dans național spaniol și melodia după care se execută. – Fr. boléro.

BOLERO s.n. 1. Haină fără mîneci, scurtă pînă aproape de talie și deschisă în față, purtată de femei peste bluză. 2. Dans național spaniol cu ritm moderat, care se dansează cu castaniete; aria acestui dans. [Acc. și bolero, var. bolerou s.n., pl. -ouri. / < fr. boléro, sp. bolero].

BOLEROU s.n. v. bolero.

BOLERO s. n. 1. dans popular spaniol în ritm legănat, însoțit de acompaniament de castaniete; melodia corespunzătoare. 2. cântec și dans cubanez cu ritm ternar și sincopat. (< fr. boléro, sp. bolero)

BOLEROU s. n. vestă femeiască, scurtă până aproape de talie și deschisă în față. (< fr. boléro)

BOLERO ~uri n. 1) Dans popular spaniol, cu un ritm moderat, executat sub acompaniament de chitară și castaniete. 2) Melodie după care se execută acest dans. [Art. boleroul; Sil. -ro-ul] /<sp. bolero

BOLEROU ~ri n. Obiect de îmbrăcăminte femeiască, fără mâneci, scurt până deasupra taliei, purtat peste bluză. /<fr. boléro

*boléro n. (fr. boléro, d. sp. bolero). Bondă femeiască elegantă. Ob. boleró (după fr.).

bolero (dans) s. n., art. boleroul; pl. bolerouri

!bolerou (vestă) s. n., art. boleroul; pl. bolerouri

bolero¹ (dans) s. n., art. boleroul; pl. bolerouri

bolerou/bolero² (vestă) s. n., art. boleroul; pl. bolerouri

bolero (dans spaniol) s. n., pl. bolerouri

bolerou (ilic) s. n., art. boleroul; pl. bolerouri

bolero 1. Dans popular spaniol în 3/4, datând din sec. 17, cu ritm legănat, executat vocal și comportând acompaniament* caracteristic de castagnete*. 2. Gen. instr. inspirat din b. (1) Ex. B. pentru pian de Chopin și vestitul B. pentru orch. de Ravel.