borî¹ vit(a) [At: CUV. D. BĂTR. II, 289 / V: (înv) bori / Pzi: ~răsc / E: nct] 1-2 (Pop; nrc) A vomita. 3-4 (D. șerpi) A scuipa. 5-6 (Pop; vig) A ejacula. 7-8 (Îe) A(-și) – sufletul (sau aburul) A muri.

borî vb. IV. (pop.) 1 tr. (compl. indică conținutul stomacului, suc gastric etc.) A da afară; a vomita. A borît tot ce a mîncat. 2 tr. Expr. A-și borî sufletul = (despre animale) a muri. 3 intr. Analog. (despre șerpi) A scuipa venin. 4 intr. (vulg.) A ejacula. • prez.ind. -ăsc. /etimol. nec.

BORÎ (-răsc) vb. tr. pop. A vărsa (din gură bucate nermistuite).

BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. (Popular) A vomita.

BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita.

A BORÎ ~ăsc 1. tranz. pop. (alimentele) A da afară pe gură; a vomita; a vărsa; a deborda. 2. intranz. A da afară pe gură alimentele din stomac. /Orig. nec.

borî v. a da afară din stomac, a vărsa (din gură). [Origină necunoscută].

bori² v vz borî

borăsc, a -î v. tr. și intr. (cp. cu voresc 1). Triv. Vărs din stomah.

vărs, a -á v. tr. (lat. versare, frecŭentativu luĭ vértere, versum, a întoarce, rut. versare, pv. versar, fr. verser. Vărs, verșĭ, varsă; să verse. V. vĭers). Împrăștiĭ răsturnînd vasu din nebăgare de samă: a vărsa vinu pe fața de masă, a vărsa paharu. Arunc (daŭ în colo) apa dintr’un vas orĭ făina (grăunțele ș. a.) dintr’un sac, torn, deșert: a vărsa ligheanu în găleată. Depun: a vărsa baniĭ la casierie. Cheltuĭesc mult: vizitatoriĭ străinĭ varsă banĭ în Elveția. Arunc, scot: vulcanul varsă foc, cenușă și lavă; tunurile varsă moarte. Daŭ afară pe gură (vomitez) mîncarea pe care stomahu n’o primește de greață orĭ de boală (trivial borăsc): bolnava a vărsat laptele. A-țĭ veni să-țĭ verșĭ mațele, a simți mare greață. Fig. Revărs, răspîndesc: a vărsa binefacerĭ, lumină, pace. Descarc: a-țĭ vărsa mînia pe cineva. V. refl. Curg în, mă scurg în: Siretu se varsă în Dunăre. Năvălesc în mare număr, mă revărs: infanteria se vărsa de pe dealurĭ. A vărsa sînge, 1. a ucide, 2. a tuși violent scoțînd flegmă cu sînge.

borî (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borăsc, 3 sg. borăște, imperf. 1 boram; conj. prez. 1 sg. să borăsc, 3 să borască

borî (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borăsc, imperf. 3 sg. bora, perf. s. 3 sg. borî, 3 pl. borâră, m.m.c.p. 3 sg. borâse, 3 pl. borâseră; conj. prez. 3 să borască; ger. borând; part. borât

borî vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borăsc, imperf. 3 sg. bora; conj. prez. 3 sg. și pl. borască

borăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -rîre inf. s., -rît prt., -rîtor adj. v.

borî (borăsc, -ît), vb. – A vărsa, a vomita. Lat. *abhŏrrῑre, de la abhŏrrēscĕre, de conjug. ca în it. aborrire, prov., v. fr., cat. aborrir, sp. aburrir (cf. REW 23). Cu excepția sp., sensul romanic este cel etimologic, de „a urî”. Semantismul rom. se explică prin confuzia firească a reacției de a vomita cu ideea de a disprețui sau urî ceva; cf. gr. σϰύβαλον „rest de mîncare, excremente”, față de σϰυβαλίζω „a disprețui”; sau fr. vomir „a vomita” cu sensul de „a urî”; în expresia celui-là, je le vomis. Cuvîntul este general cunoscut (ALR, 145) și folosit de la Coresi; astfel încît nu se poate admite cum, a presupus Juilland, Cah. Pușcariu, I, 159, că este vorba de un împrumut din țig. Der. borală, s. f. (Trans. de Sud, spermă); borîcios, adj. (repugnant, care provoacă greață); borîtor, adj. (care vomită, vomitiv); borîtură (var. borătură), s. f. (vomitat).

borî, borăsc v. t. v. i. (vulg.) 1. a vomita. 2. a denunța.

BORÎ vb. v. deborda, vărsa, voma, vomita.

borî vb. v. DEBORDA. VĂRSA. VOMA. VOMITA.

borî, borăsc, v.i.t. (pop.) A vomita, a vărsa. ■ În Moldova, Maram. și, sporadic, în nordul Trans. (ALR, 1938; h. 204). – Lat. *abhorrire (DER).

borî, borăsc, vb. tranz. – (reg.) A vomita, a vărsa. – Et. nec. (Șăineanu, MDA); lat. *abhorrire, de la abhorrescere „a urî” (DER).