bostangiu sn^[1] [At: NECULCE, ap. DA / Pl: ~gii / E: tc bostangy] 1 Bostănar. 2 Soldat din garda sultanului, care avea grijă și de grădinile seraiului. 3 (Îs) ~ bașa (sau pașa) Căpetenia bostangiilor (2).

bostangiu s.m. 1 (ist.) Soldat din garda sultanului care avea grijă și de grădinile seraiului. Avînd cu ei mai bine de patruzeci de bostangii (KOGĂL.). ◊ Bostangiu-pașa = căpetenia bostangiilor; șeful gărzii imperiale. 2 Cultivator sau vînzător de pepeni; bostănar. • pl. -gii. /<tc. bostanci „grădinar”.

†BOSTANGIU sm. 1 = BOSTĂNAR ¶ 2 Soldat pedestru din garda Sultanului care avea sub îngrijirea lui și grădinile seraiului (🖼 546) [tc. bostanğy].

BOSTANGIU, bostangii, s. m. 1. Bostănar. 2. (Învechit și arhaizant) Soldat pedestru din garda sultanului, care avea în grija sa și grădinile seraiului. De-aici începeau grădinile umbroase, cu balcoane, chioșcuri și cafasuri, între scînteieri de cișmele, subt paza bostangiilor. SADOVEANU, Z. C. 277.

BOSTANGIU, bostangii, s. m. 1. Bostănar. 2. (Înv.) Soldat din garda sultanului care avea grijă de grădinile seraiului. – Tc. bostancı.

bostangiu m. 1. odinioară, soldat din garda Sultanului: Osmangii și bostangii au să curgă mii de mii AL.; 2. (ironic) poreclă dată Bulgarilor și Sârbilor (vânzători de bostani). [Turc. BOSTANDJI, lit. grădinar].

bostangíŭ m. (turc. bostanğy). La Turcĭ, soldat din gardă care îngrijea și de grădinile sultanuluĭ.

bostangiu (înv.) s. m., art. bostangiul; pl. bostangii, art. bostangiii (desp. gi-ii)

bostangiu (reg.) s. m., art. bostangiul; pl. bostangii, art. bostangiii (-gi-ii)

bostangiu s. m., art. bostangiul; pl. bostangii, art. bostangiii

BOSTANGIU s. v. pepenar.

bostangiu s. v. PEPENAR.

BOSTANGIU s. m. (Moid.) Soldat din garda sultanului care avea grijă și de grădinile seraiului. Avînd cu el mai bine de 40 de bostangii. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE. Etimologie: tc. bostancı. substantiv masculin