13 definiții pentru bostangiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOSTANGIU, bostangii, s. m. Soldat din garda sultanului care avea grijă și de grădinile seraiului. – Din tc. bostancı.

BOSTANGIU, bostangii, s. m. Soldat din garda sultanului care avea grijă și de grădinile seraiului. – Din tc. bostancı.

bostangiu sn[1] [At: NECULCE, ap. DA / Pl: ~gii / E: tc bostangy] 1 Bostănar. 2 Soldat din garda sultanului, care avea grijă și de grădinile seraiului. 3 (Îs) ~ bașa (sau pașa) Căpetenia bostangiilor (2).

  1. Nu poate fi sn. — Ladislau Strifler

bostangiu s.m. 1 (ist.) Soldat din garda sultanului care avea grijă și de grădinile seraiului. Avînd cu ei mai bine de patruzeci de bostangii (KOGĂL.). ◊ Bostangiu-pașa = căpetenia bostangiilor; șeful gărzii imperiale. 2 Cultivator sau vînzător de pepeni; bostănar. • pl. -gii. /<tc. bostanci „grădinar”.

BOSTANGIU, bostangii, s. m. 1. Bostănar. 2. (Învechit și arhaizant) Soldat pedestru din garda sultanului, care avea în grija sa și grădinile seraiului. De-aici începeau grădinile umbroase, cu balcoane, chioșcuri și cafasuri, între scînteieri de cișmele, subt paza bostangiilor. SADOVEANU, 7. C. 277.

BOSTANGIU, bostangii, s. m. 1. Bostănar. 2. (Înv.) Soldat din garda sultanului care avea grijă de grădinile seraiului. – Tc. bostancı.

BOSTANGIU s. m. (Moid.) Soldat din garda sultanului care avea grijă și de grădinile seraiului. Avînd cu el mai bine de 40 de bostangii. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE. Etimologie: tc. bostancı. substantiv masculin

bostangiu m. 1. odinioară, soldat din garda Sultanului: Osmangii și bostangii au să curgă mii de mii AL.; 2. (ironic) poreclă dată Bulgarilor și Sârbilor (vânzători de bostani). [Turc. BOSTANDJI, lit. grădinar].

bostangíŭ m. (turc. bostanğy). La Turcĭ, soldat din gardă care îngrijea și de grădinile sultanuluĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bostangiu (înv.) s. m., art. bostangiul; pl. bostangii, art. bostangiii (desp. gi-ii)

bostangiu (reg.) s. m., art. bostangiul; pl. bostangii, art. bostangiii (-gi-ii)

bostangiu s. m., art. bostangiul; pl. bostangii, art. bostangiii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: bostangiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bostangiu
  • bostangiul
  • bostangiu‑
plural
  • bostangii
  • bostangiii
genitiv-dativ singular
  • bostangiu
  • bostangiului
plural
  • bostangii
  • bostangiilor
vocativ singular
  • bostangiule
plural
  • bostangiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bostangiu, bostangiisubstantiv masculin

  • 1. Soldat din garda sultanului care avea grijă și de grădinile seraiului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De-aici începeau grădinile umbroase, cu balcoane, chioșcuri și cafasuri, între scînteieri de cișmele, subt paza bostangiilor. SADOVEANU, 7. C. 277. DLRLC
  • 2. Bostănar, pepenar. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.