BOUREL, -EA, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (I). – Bour + suf. -el.

bourel¹ sm [At: MARIAN, Î. 178 / Pl: ~ei / E: bour + -el] 1-2 (Șhp) Bour (1) (mic).

bourel² sm [At: LB / V: boier~ / Pl: ~ei / E: bour + -el] 1 Melc. 2 (Ent) Rădașcă (Lucanus cervus). 3 (Orn) Împărățel. 4 (Pan) Instrument ce însoțește „Plugușorul” în ziua de Anul Nou, care scoate un fel de muget ca al boului Si: buhai.

bourel, -ea s.m., adj. 1 s.m. Dim. al lui bour. Vițăluși și bourei se prăbușeau (CAM.). ♦ Analog, (reg.) Melc. Rămînea cu ceasurile să se uite la bourei (AGÂR). 2 s.m. Fig. Mamelon. Sub alba haină de noapte, de la gît în jos se trădau boureii sînilor (EMIN.). 3 adj. Care are coame ca ale bourului; bourean. • sil. bo-u-. pl. -ei, -ele. /bour + -el.

BOUREL, -EA, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (1). – Bour + suf. -el.

BOUREL¹, bourei, s. m. Diminutiv al lui bou. 1. v. bou (1), Vițeluși, bourei se prăbușeau sub fuga boilor negri. CAMILAR, N. II 48. 2. (Regional) Melc. Bourei, bourei, Scoate coarne de vițel... POP. – Pronunțat: bo-u-.

BOUREL¹, bourei, s. m. 1. Diminutiv al lui bour (1). 2. (Reg.) Melc.

bourel m. 1. bou (ca răsfățare): 12 boi bourei la coadă codalbei POP.; 2. nume dat melcului (din cauza coarnelor sale); 3. Buc. sfredeluș, numit și ochiu-boului (această păsărică nefiind mai mare decât un ochiu de bou).

bourél m., pl. eĭ. Bourean, boŭ drăgălaș. Sfredeluș, o pasăre. Melc, culbec (în jocurile copiilor).

bourel² (bou mic; melc) (desp. bo-u-) s. m., pl. bourei

bourel² (bou mic, melc) (bo-u-) s. m., pl. bourei

BOUREL s. v. gasteropod, gastropod, melc, pitulice, rădașcă, răgace.

bourel s. v. GASTEROPOD. GASTROPOD. MELC. PITULICE. RĂDAȘCĂ. RĂGACE.