opțiuni
  • info

9 definiții pentru bourel (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOUREL, -EA, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (I). – Bour + suf. -el.

bourel, -ea s.m., adj. 1 s.m. Dim. al lui bour. Vițăluși și bourei se prăbușeau (CAM.). ♦ Analog, (reg.) Melc. Rămînea cu ceasurile să se uite la bourei (AGÂR). 2 s.m. Fig. Mamelon. Sub alba haină de noapte, de la gît în jos se trădau boureii sînilor (EMIN.). 3 adj. Care are coame ca ale bourului; bourean. • sil. bo-u-. pl. -ei, -ele. /bour + -el.

BOUREL, -EA, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (1). – Bour + suf. -el.

BOUREL2, -EA, bourei, -ele, adj. Cu coarne ascuțite ca ale bourului. Boi bourei... Înfrunte țintați, în coarne ferați. ALECSANDRI, P. P. 102. ♦ (Substantivat, m.) Sfîrc (al sînului). Sub alba haină de noapte, de la gît în jos se trădau boureii sînilor. EMINESCU, N. 63. ◊ Pronunțat: bo-u-.

BOUREL2, -EA, bourei, -ele, adj. Cu coarne ca ale bourului (1). – Din bour + suf. -el.

BOUREL ~ea (~ei, ~ele) 1) Care are coarne asemănătoare cu ale bourului; ca de bour. 2) fig. (despre sâni) Care este tare la pipăit și are o formă frumoasă. /bour + suf. ~el

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!bourel1 (desp. bo-u-) adj. m., pl. bourei; f. bourică, pl. bourele

!bourel1 (bo-u-) adj. m., pl. bourei; f. bourea, pl. bourele

bourel adj. m., s. m., pl. bourei; f. sg. bourea, pl. bourele

Intrare: bourel (adj.)
bourel3 (f. -ică) adjectiv
  • silabație: bo-u-rel info
adjectiv (A70)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bourel
  • bourelul
  • bourelu‑
  • bourică
  • bourica
plural
  • bourei
  • boureii
  • bourele
  • bourelele
genitiv-dativ singular
  • bourel
  • bourelului
  • bourele
  • bourelei
plural
  • bourei
  • boureilor
  • bourele
  • bourelelor
vocativ singular — —
plural — —
bourel1 (f. -ea) adjectiv
  • silabație: bo-u-rel info
adjectiv (A67)
Surse flexiune: DOOM 2
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bourel
  • bourelul
  • bourelu‑
  • bourea
  • boureaua
plural
  • bourei
  • boureii
  • bourele
  • bourelele
genitiv-dativ singular
  • bourel
  • bourelului
  • bourele
  • bourelei
plural
  • bourei
  • boureilor
  • bourele
  • bourelelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bourel, bouricăadjectiv

  • 1. Cu coarne ca ale bourului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bourean
    • format_quote Boi bourei... În frunte țintați, în coarne ferați. ALECSANDRI, P. P. 102. DLRLC
  • 2. figurat masculin (Despre sâni) Care este tare la pipăit și are o formă frumoasă. NODEX
    • diferențiere (și) substantivat Sfârc (al sânului). DLRLC
      sinonime: sfârc
      • format_quote Sub alba haină de noapte, de la gît în jos se trădau boureii sînilor. EMINESCU, N. 63. DLRLC
etimologie:
  • Bour + sufix -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.