13 definiții pentru budala

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUDALA s. m. (Înv.) Om prost, nătărău. – Din tc. budala.

budala sms [At: CARAGIALE, S. n. 34 / E: tc budalo] (Trî) Om prost.

budala s.m. (turc. înv.) Om prost, nătărău. Budalaua... asta de Ianulea (CAR.). • pl. -ale. /<tc. budala.

BUDALA s. m. sg. (Turcism înv.) Om prost, nătărău. – Din tc. budala.

BUDALA s. m. sg. (Rar) Om prost, nătărău, prostănac. Eu cu budalaua, cu capsomanul ăsta de Ianulea, mult n-am să mai fac purici. CARAGIALE, O. III 37.

BUDALA s. m. sg. (Reg.) Om prost, nătărău. – Tc. budala.

budalá f. (turc. budala, tîmp, d. ar. budala, pl. de la abdal, cerșitor, derviș cerșitor maĭ mult orĭ maĭ puțin idiot; bg. sîrb. budala. V. budulac). Fam. Tîmp, dobitoc: ĭa o budala și acest om!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

budala (înv.) s. f., art. budalaua

!budala (înv.) s. m., art. budalaua

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUDALA adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

budala adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

budala (-le), s. m. – Tont, stupid, prost. – Var. budulac, budulaș. Mr. budală. Tc. budala (Cihac, II, 484; Șeineanu, II, 60; Lokotsch 338; Ronzevalle 61); cf. ngr. μπουντάλας, bg., sb. budala. D. Zamfirescu folosește cuvîntul cu sensul de „gras, corpolent”, probabil prin confuzie cu budihală.

Intrare: budala
substantiv masculin (M96)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • budala
  • budalaua
plural
genitiv-dativ singular
  • budalale
  • budalalei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

budalasubstantiv masculin

  • 1. învechit Om prost, nătărău. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Eu cu budalaua, cu capsomanul ăsta de Ianulea, mult n-am să mai fac purici. CARAGIALE, O. III 37. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.