7 definiții pentru budușlău

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

budușlău sm [At: LB / Pl: ~ăi / E: ns cf budușlui] Hoinar.

BUDUȘLĂU s. m. (Trans.) Vagabond. // A: Den Țara Ungurească veneau budușlăi preste munte … de prădau și jăcuiau. PSEUDO-MUSTE. Etimologie: budușlui + suf. -ău. Cf. magh. búdosó. Vezi și budușlui, budușluitură. substantiv masculin

budușlăŭ m. (d. budușluĭesc). Trans. Haimana, vagabond.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUDUȘLĂU s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.

budușlău s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

budușlău, budușlăi, adj., s.m. (reg.) 1. Fugar, pribeag. 2. Haimana, vagabond. – Din budușlui (Scriban, MDA); din magh. bujdosó „pribeag, emigrant”.

budușlău, budușlăi, s.m. – (reg.) 1. Fugar, pribeag. 2. Haimana, vagabond – Din budușlui (Scriban, MDA); din magh. bujdosó „pribeag, emigrant”.

Intrare: budușlău
budușlău substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • budușlău
  • budușlăul
  • budușlău‑
plural
  • budușlăi
  • budușlăii
genitiv-dativ singular
  • budușlău
  • budușlăului
plural
  • budușlăi
  • budușlăilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)