12 definiții pentru bungalow

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUNGALOW, bungalow-uri, s. n. Locuință din lemn sau din împletitură de trestie, fără etaj, înconjurată de verande și de vegetație. ♦ Casă de vacanță, din materiale ușoare, construită în locuri pitorești. [Pr.: bungaloŭ] – Din engl. bungalow.

bungalov sn [At: DEX / V: (iuz) -Iov / Pl: ~uri / E: eg bungalow] Locuință (fară etaj) din lemn sau din împletitură de trestie înconjurată de terase.

bungalou s.n. 1 Locuință construită de europeni în India, din lemn sau din împletitură de trestie, fără etaj, înconjurată de verande și de vegetație. 2 Casă mică din materiale ușoare, construită la țară sau pe malul mării, cu un singur nivel și cu verande, folosită în timpul vacanțelor. • acc. și bungalou. scris și bungalow. pl. -ouri. /<engl. bungalow; cuv. hindi.

BUNGALOU, bungalouri, s. n. Locuință din lemn sau din împletitură de trestie, fără etaj, înconjurată de verande și de vegetație. – Din engl. bungalow.

BUNGALOV s.n. Locuință construită de europeni în India, din lemn și din împletituri de trestie, cu un singur etaj și înconjurată de verande. [Pron. și bun-ga-lou, pl. -vuri, var. bungalou s.n. / < engl. bungalow].

BUNGALOU s. n. locuință din lemn și împletituri de trestie, cu un singur etaj și înconjurată de vegetație. ◊ casă mică din materiale ușoare, la țară sau pe malul mării, în timpul vacanțelor. (< engl. bungalow)

bungalou s. n. 1981 Casă (de vacanță) cu un singur nivel și cu verande v. braca (din engl. bungalow; cf. fr. bungalow; DEX, DN3)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bungalow (engl.) [w pron. ŭ] s. n., pl. bungalow-uri

bungalow (angl.) [ow pron. ] s. n., art. bungalow-ul; pl. bungalow-uri

bungalou s. n., art. bungaloul; pl. bungalouri

Intrare: bungalow
  • pronunție: bungaloŭ
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bungalow
  • bungalow-ul
  • bungalow-u‑
plural
  • bungalow-uri
  • bungalow-urile
genitiv-dativ singular
  • bungalow
  • bungalow-ului
plural
  • bungalow-uri
  • bungalow-urilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bungalou
  • bungaloul
  • bungalou‑
plural
  • bungalouri
  • bungalourile
genitiv-dativ singular
  • bungalou
  • bungaloului
plural
  • bungalouri
  • bungalourilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bungalov
  • bungalovul
  • bungalovu‑
plural
  • bungalovuri
  • bungalovurile
genitiv-dativ singular
  • bungalov
  • bungalovului
plural
  • bungalovuri
  • bungalovurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bungalow, bungalow-urisubstantiv neutru

  • 1. Locuință din lemn sau din împletitură de trestie, fără etaj, înconjurată de verande și de vegetație. DEX '09 MDN '00
    • 1.1. Casă de vacanță, din materiale ușoare, construită în locuri pitorești. DEX '09 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.