O definiție pentru bâcâială
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
BÎCÎIALĂ s. f. Tic-tac; sunetul clopoțelului. (din bîc)
Intrare: bâcâială
bâcâială substantiv feminin
| substantiv feminin (F58) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||