2 definiții pentru bâzdoc
Explicative DEX
BĂZDOC – BÎZDOC.
BÎZDOACĂ (pl. -ce) sf., BÎZDOC (pl. -oace) sn. Olten. Ciomag gros cu măciucă la capăt: Să-mi dai flintă ghintuită, Să-mi dai bîzdoacă pîrlită (TOC.); fig.: a-i sări bîzdocul, a se supăra deodată, fără pricină, a-i sări țandăra: din chiar senin îi sare bîzdocul (L.-M.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Intrare: bâzdoc
bâzdoc2 (pl. -e) substantiv neutru
| substantiv neutru (N20) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||