12 definiții pentru băcuiață

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂCUIAȚĂ, băcuiețe, s. f. (Reg.) Față de pernă folosită ca desagă. [Pr.: -cu-ia-] – Et. nec.

BĂCUIAȚĂ, băcuiețe, s. f. (Reg.) Față de pernă folosită ca desagă. [Pr.: -cu-ia-] – Et. nec.

băcuiață sf [At: Com I. POP-RETEGANUL, ap. HEM 2834 / P: ~cu-ia~ / V: -uieț / Pl: ~țe / E: ctm mg bacó și săcuieț] (Trs) Față de pernă folosită în loc de sac.

băcuiáță s.f. (reg.) Față de pernă folosită ca desagă. • pl. -iețe. /etimol. nec.

BĂCUIAȚĂ (pl. -iețe) sf. Trans. (HASD.) Față de pernă întrebuințată în loc de sac sau desagi, în care femeile pun merinde sau ceva haine cînd se duc la tîrg [👉 BĂCUIEȚ].

BĂCUIAȚĂ, băcuiețe, s. f. (Reg.) Față de pernă folosită ca desagă. – Magh. bakó.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

băcuiață (reg.) s. f., g.-d. art. băcuieței; pl. băcuiețe

băcuiață (reg.) s. f., g.-d. art. băcuieței; pl. băcuiețe

băcuiață s. f. (sil. -cu-ia-), g.-d. art. băcuieței; pl. băcuiețe

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

băcuieț, băcuiețe, (băcueț), s.n. (reg.) 1. Sac mic, desagă: „Vara o sapi cu hârlețu, / Toamna-o cari cu băcuiețu” (Papahagi, 1925: 228). 2. (fig.) Mic de statură, pitic: „Stau feciorii să să bată / De la-un băcuieț de fată” (Papahagi, 1925: 219). – Contaminare dintre magh. bacó și săcuieț (MDA).

băcuieț, băcuiețe, (băcueț), s.n. – (reg.) 1. Sac mic, desagă: „Vara o sapi cu hârlețu, / Toamna-o cari cu băcuiețu” (Papahagi, 1925: 228). 2. (fig.) Mic de statură, pitic: „Stau feciorii să să bată / De la-un băcuieț de fată” (Papahagi, 1925: 219). – Contaminare dintre magh. bacó și săcuieț (MDA).

băcuieț, -e, (băcueț), s.n. – 1. Sac mic, desagă: „Vara o sapi cu hârlețu, / Toamna-o cari cu băcuiețu” (Papahagi 1925: 228). 2. (fig.) Mic de statură, pitic: „Stau feciorii să să bată / De la-un băcuieț de fată” (Papahagi 1925: 219). – Contaminare dintre magh. bacó și săcuieț (MDA).

Intrare: băcuiață
băcuiață substantiv feminin
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băcuiață
  • băcuiața
plural
  • băcuiețe
  • băcuiețele
genitiv-dativ singular
  • băcuiețe
  • băcuieței
plural
  • băcuiețe
  • băcuiețelor
vocativ singular
plural
băcuieț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băcuiață, băcuiețesubstantiv feminin

  • 1. regional Față de pernă folosită ca desagă. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.