O definiție pentru băldăbeală

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

băldăbea sf [At: HEM 3024 / Pl: ~eli / E: băldăbi + -eală] 1-2 (Îrg) Slăbiciune (sau neîndemânare) pe care o simte omul vara „după o căldură prea mare”.

Intrare: băldăbeală
băldăbeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băldăbea
  • băldăbeala
plural
  • băldăbeli
  • băldăbelile
genitiv-dativ singular
  • băldăbeli
  • băldăbelii
plural
  • băldăbeli
  • băldăbelilor
vocativ singular
plural