3 definiții pentru bălăcăreală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BĂLĂCĂREALĂ, bălăcăreli, s. f. (Fam.) Ceartă cu proferare de injurii, scandal.
bălăcăreálă s.f. (fam.) Ceartă cu proferare de injurii; scandal. Vin alegerile generale, începe marea bălăcăreală (DIN.). • pl. -eli. /bălăcări + -eală.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
bălăcăreală, bălăcăreli, s. f. 1. vorbă injurioasă / trivială. 2. admonestare verbală violentă.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bălăcăreală
bălăcăreală substantiv feminin
| substantiv feminin (F54) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
bălăcăreală, bălăcărelisubstantiv feminin
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.