12 definiții pentru bălălău (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂLĂLĂU adj. (Reg.) Care se bălăbănește (1). ♦ (Substantivat, m.) Om moale, prost, neghiob. – Bălălăi + suf. -ău.

bălălău1 sm [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~lăie / E: nct] (Reg) Mâncare făcută din mămăligă, unt și brânză.

bălălău2, ~aie [At: CREANGĂ, P. 322 / Pl: ~ăi, ~laie / E: bălălăi + -ău] (Reg) 1-3 a Bălăbănit2 (1-3). 4-5 smf Prostănac care umblă cu mâinile bălăbănind. 6 sn Variantă a jocului bâza.

BĂLĂLĂU1 I. adj. și sm. 1 Care bălălăește, care umblă legănîndu-și corpul, sau numai capul, mîinile, într’o parte și într’alta 2 Pr. ext. Care-și pierde timpul cu nimicuri, pierde-vară (L.M.). II. adv. Bălălăind, legănîndu-se într’o parte și într’alta: Ivan atunci se ’ntoarse iar cu fața în jos, cu capul ~ într’o parte (CRG.).

BĂLĂLĂU2 sbst. Trans. 🍽 Mîncare făcută cu mămăligă, unt și brînză.

BĂLĂLĂU adj. invar. (Reg.) Care se bălăbănește (1). ♦ (Substantivat, m.) Om moale, prost, neghiob. – Bălălăi + suf. -ău.

bălălău n. și a. 1. bănănăitul clopotelor; 2. șovăind: cu capul bălălău într’o parte CR.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bălălău (reg.) adj. m., s. m. (om ~, bălălăul)

!bălălău (reg.) adj. m., s. m.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bălălău, bălălăi s. m. (deț.) persoană cu dereglări psihice; țicnit, smintit

Intrare: bălălău (s.m.)
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălălău
  • bălălăul
  • bălălău‑
plural
  • bălălăi
  • bălălăii
genitiv-dativ singular
  • bălălău
  • bălălăului
plural
  • bălălăi
  • bălălăilor
vocativ singular
  • bălălăule
plural
  • bălălăilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bălălău, bălălăisubstantiv masculin

  • 1. regional Om moale, prost, neghiob. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Bălălăi + sufix -ău. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.