12 definiții pentru bălălău (s.m.)
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- specializate (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BĂLĂLĂU adj. (Reg.) Care se bălăbănește (1). ♦ (Substantivat, m.) Om moale, prost, neghiob. – Bălălăi + suf. -ău.
bălălău1 sm [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~lăie / E: nct] (Reg) Mâncare făcută din mămăligă, unt și brânză.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bălălău2, ~aie [At: CREANGĂ, P. 322 / Pl: ~ăi, ~laie / E: bălălăi + -ău] (Reg) 1-3 a Bălăbănit2 (1-3). 4-5 smf Prostănac care umblă cu mâinile bălăbănind. 6 sn Variantă a jocului bâza.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂLĂLĂU1 I. adj. și sm. 1 Care bălălăește, care umblă legănîndu-și corpul, sau numai capul, mîinile, într’o parte și într’alta ¶ 2 Pr. ext. Care-și pierde timpul cu nimicuri, pierde-vară (L.M.). II. adv. Bălălăind, legănîndu-se într’o parte și într’alta: Ivan atunci se ’ntoarse iar cu fața în jos, cu capul ~ într’o parte (CRG.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
❍BĂLĂLĂU2 sbst. Trans. 🍽 Mîncare făcută cu mămăligă, unt și brînză.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BĂLĂLĂU adj. invar. (Reg.) Care se bălăbănește (1). ♦ (Substantivat, m.) Om moale, prost, neghiob. – Bălălăi + suf. -ău.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
bălălău n. și a. 1. bănănăitul clopotelor; 2. șovăind: cu capul bălălău într’o parte CR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BĂNĂNĂU adv. 👉 BĂLĂLĂU.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bălălău (reg.) adj. m., s. m. (om ~, bălălăul)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!bălălău (reg.) adj. m., s. m.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
bălălău, s.m. v. bălău².
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
bălălău, bălălăi s. m. (deț.) persoană cu dereglări psihice; țicnit, smintit
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
bălălău, bălălăisubstantiv masculin
- 1. Om moale, prost, neghiob. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- Bălălăi + sufix -ău. DEX '98 DEX '09