8 definiții pentru bătrânel (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂTRÂNEL, -ICĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân.Bătrân + suf. -el.

BĂTRÂNEL, -ICĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân.Bătrân + suf. -el.

bătrînel adj., s.m. Dim. al lui bătrîn. • pl. -ei. /bătrîn + -el.

BĂTRÎNEL, -NI -NEA (pl. -nele) adj. și sm. f. dim. BĂTRÎN: bătrînelul se plimba... de colo pînă colo pe dinaintea Universității (CAR.); cît era de cuminte bătrînica... a biruit-o plînsul (CAR.).

BĂTRÎNEL, -ICĂ, bătrînei, -ele, s. m. și f. Diminutiv al lui bătrîn. Bătrînica nu s-a mai putut stăpîni... a biruit-o plînsul. CARAGIALE, O. I 296. ◊ (Adjectival) Doamna directoare Teodoru era mititică, bătrînică. PAS, Z. I 109.

BĂTRÎNEL, -ICĂ, bătrînei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrîn.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!bătrânel (desp. bă-trâ-) adj. m., s. m., pl. bătrânei; adj. f., s. f. bătrâni, pl. bătrânele

bătrânel (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânei, art. bătrâneii, adj. f., s. f. bătrânică, pl. bătrânici / bătrânele

bătrânel adj. m., s. m. (sil. -trâ-), pl. bătrânei; f. sg. bătrânică/bătrânea, pl. bătrânici/bătrânele

Intrare: bătrânel (adj.)
bătrânel1 (adj.) adjectiv
  • silabație: bă-trâ-nel info
adjectiv (A70)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătrânel
  • bătrânelul
  • bătrânelu‑
  • bătrâni
  • bătrânica
plural
  • bătrânei
  • bătrâneii
  • bătrânele
  • bătrânelele
genitiv-dativ singular
  • bătrânel
  • bătrânelului
  • bătrânele
  • bătrânelei
plural
  • bătrânei
  • bătrâneilor
  • bătrânele
  • bătrânelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bătrânel, bătrâneisubstantiv masculin
bătrâni, bătrânelesubstantiv feminin
bătrânel, bătrâniadjectiv

  • 1. Diminutiv al lui bătrân. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bătrînica nu s-a mai putut stăpîni... a biruit-o plînsul. CARAGIALE, O. I 296. DLRLC
    • format_quote Doamna directoare Teodoru era mititică, bătrînică. PAS, Z. I 109. DLRLC
etimologie:
  • Bătrân + sufix -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.