9 definiții pentru bătălău (unealtă)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bătălău snm [At: DOSOFTEI, V. S. II, 64 / Pl: ~laie sn, -lâie sn, (rar) -lăuri sn, -lăi sm / E: bate + -(ă)lău] 1 Bătăuș. 2 Lopățică pentru bătutul rufelor la gârlă. 3 Pisălog de lemn pentru grâu. 4 Băț scurt și gros cu care se pisează usturoiul. 5 (Lpl; îf bătălăie) Termen colectiv care desemnează două instrumente ale cosașului: batca și ciocanul.

BĂTĂLĂU (pl. -lăie, -laie, -lăuri) sn. 1 Maiul, lopățica cu care spălătoresele bat rufele, cînd le spală: fu cumplit bătută... cu bătălăuri de multe ori (DOS.); 2 Mold. Pilug, pisălog, băț scurt și gros cu care se pisează ceva: căței de usturoiu pisați într’o scafă cu ~l (ȘEZ.) 3 Trans. Ciocan mai mare (de lemn) (VIC.) 4 pl. Mold. 🚜 Cele două unelte ale cosașului, batca și ciocanul, care slujesc la ascuțitul coasei.

BĂTĂLĂU, bătălaie, s. n. (Reg.) Pisălog1. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -ălău.

bătălăŭ n., pl. ăĭe (d. bat). Rar. Unealtă de lemn de bătut ceva, precum: lopățica (filca) de bătut mingea saŭ rufele la spălat, bățu putineĭului, maĭu, chilugu de lemn de strivit usturoiu ș.a. Pl. Cĭocîrtiĭ (Acad.). – La Dos. pl. urĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bătălău2 (unealtă) (pop.) s. n., art. bătălăul; pl. bătălaie

bătălău2 (unealtă) (pop.) s. n., art. bătălăul; pl. bătălaie

bătălău s. n., art. bătălăul; pl. bătălaie

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bătălău, bătălaie, bătălăi, s.n.m. (reg.) 1. Băț prevăzut cu un mănunchi de nuiele la un capăt, pentru bătut laptele prins (Strâmtura). 2. Instrument din lemn utilizat la bucătărie pentru a pisa usturoiul sau cartofii. – Din bate + suf. -ălău (DLRM, MDA).

bătălău, bătălăi, s.n. – (reg.) Băț prevăzut cu un mănunchi de nuiele la un capăt, pentru bătut laptele prins (Strâmtura). – Din bate (< lat. pop. battere = lat. battuere „a bate, a lovi”) + suf. -ălău (Scriban, DLRM, MDA).

Intrare: bătălău (unealtă)
bătălău1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătălău
  • bătălăul
  • bătălău‑
plural
  • bătălaie
  • bătălaiele
genitiv-dativ singular
  • bătălău
  • bătălăului
plural
  • bătălaie
  • bătălaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bătălău, bătălaiesubstantiv neutru

etimologie:
  • bat (prezentul indicativ al lui bate) + sufix -ălău. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.