opțiuni

6 definiții pentru bășcălui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bășcălui [At: M. CHIRIȚESCU, CONV. LIT. XLIV, II, 78 / Pzi: ~esc / E: bașca + -ălui] (Înv) 1-2 vtr A (se) despărți. 3 vi (Spc) A accepta termenii unui partaj.

BĂȘCĂLUI (-uesc) I. vb. tr. A despărți, a deosebi, a separa. II. vb. refl. A se despărți unul de altul, a se deosebi, a se separa [bașca].

bășcăluì v. a separa.

BĂȘCĂȘI (-ășesc), BĂȘCĂȘUI (-uesc) vb. tr. și refl. = BĂȘCĂLUI.

bășcăluĭésc v. tr. (d. bașca). Munt. Separ: icrele fură bășcăluite de de măruntaĭe (VR., 8, 7-8, 50). – Și bășcuĭesc. (ChN., I, 248), V. deschilinesc.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bășcălui, bășcăluiesc, vb. IV (înv.) a alege, a despărți; a lua în plus.

Intrare: bășcălui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bășcălui
  • bășcăluire
  • bășcăluit
  • bășcăluitu‑
  • bășcăluind
  • bășcăluindu‑
 singular plural
  • bășcăluiește
  • bășcăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bășcăluiesc
 (să)
  • bășcăluiesc
  • bășcăluiam
  • bășcăluii
  • bășcăluisem
a II-a (tu)
  • bășcăluiești
 (să)
  • bășcăluiești
  • bășcăluiai
  • bășcăluiși
  • bășcăluiseși
a III-a (el, ea)
  • bășcăluiește
 (să)
  • bășcăluiască
  • bășcăluia
  • bășcălui
  • bășcăluise
plural I (noi)
  • bășcăluim
 (să)
  • bășcăluim
  • bășcăluiam
  • bășcăluirăm
  • bășcăluiserăm
  • bășcăluisem
a II-a (voi)
  • bășcăluiți
 (să)
  • bășcăluiți
  • bășcăluiați
  • bășcăluirăți
  • bășcăluiserăți
  • bășcăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • bășcăluiesc
 (să)
  • bășcăluiască
  • bășcăluiau
  • bășcăluiră
  • bășcăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)