CAFEGIU, cafegii, s. m. 1. (Înv.) Proprietar al unei cafenele sau al unui magazin de cafea; cel care prepara sau vindea cafele. 2. (Înv.) Slujitor la curtea domnească însărcinat cu prepararea și servirea cafelelor. 3. (Fam.) Bărbat care consumă multă cafea (2). – Din tc. kahveci.

cafegiu sm [At: AXINTE URICARIUL, ap. ȘIO / V: cahf~, (înv) ~engiu, cahve~, (reg) ~figiu / Pl: ~ii / E: tc cahveci] 1 (Înv) Proprietar al unei cafenele sau al unui magazin de cafea. 2 (Înv) Cel care prepară sau servește cafelele (3). 3 (Înv) Slujitor la curtea domnească însărcinat cu prepararea și servirea cafelelor (3). 4 Bărbat care bea cu plăcere (multă) cafea (3).

CAFEGIU, cafegii, s. m. 1. (Înv.) Proprietar al unei cafenele sau al unui magazin de cafea; cel care prepara sau vindea cafele. 2. (Înv.) Slujitor la curtea domnească însărcinat cu prepararea și servirea cafelelor. 3. (Fam.) Bărbat care bea cu plăcere multă cafea (2). – Din tc. kahveci.

CAFEGIU, cafegii, s. m. 1. (În trecut) Proprietar al unei cafenele; cel care prepara sau vindea cafele. 2. (Învechit) Slujitor la curtea domnească, însărcinat cu prepararea și servirea cafelelor. 3. (Familiar) Amator, băutor pasionat de cafea.

CAFEGIU, cafegii, s. m. 1. (În trecut) Proprietar al unei cafenele; cel care prepara sau vindea cafele. 2. (Înv.) Slujitor la curtea domnească însărcinat cu prepararea și servirea cafelelor. 3. (Fam.) Băutor pasionat de cafea (2). – Tc. kahveci.

CAFEGIU ~i m. 1) înv. Proprietar al unei cafenele sau al unui magazin de cafea. 2) înv. Dregător la curtea domnească care prepara și servea cafeaua. 3) fam. Amator de cafea. /<turc. kahveci

cafegiu m. 1. cel ce face sau vinde cafea; 2. cel ce ține o cafenea; 3. odinioară, slugă Domnească sub ordinele lui cafegi-bașa: cafegiii, ciubucciii și alți slujbași ai Palatului FIL.; 4. slugă boierească având aceeaș sarcină: cafegiul boierului îmbrăcat cu un mintean de postav negru FIL. [Turc. KAVEDJDY].

cafegíŭ și cafengíŭ m. (turc. kahveği). Cel ce face saŭ vinde cafea saŭ ține o cafenea. Fam. Mare băutor de cafea. – Fem. -gĭoaĭcă.

cafengiu sm vz cafegiu

cafigiu sm vz cafegiu

cahfegiu sm vz cafegiu

cahvegiu sm vz cafegiu

cafegiu (fam.) s. m., pl. cafegiul; pl. cafegii, art. cafegiii (desp. -gi-ii)

cafegiu (fam.) s. m., pl. cafegiul; pl. cafegii, art. cafegiii (-gi-ii)

cafegiu s. m., art. cafegiul; pl. cafegii, art. cafegiii

cafegiu