CAIAC, caiace, s. n. 1. Ambarcațiune de sport ascuțită la ambele capete, cu suprafața de alunecare netedă sau în clinuri și care este condusă cu una sau două padele. 2. Sport nautic care se practică cu caiacul (1). 3. Ambarcațiune mică, cu înveliș din piele de focă, folosită de eschimoși. [Pr.: ca-iac] – Din fr. kayak.

caiac sn [At: DEX² / Pl: ~ace / E: fr kayak] 1 Ambarcație de sport ascuțită la ambele capete, cu suprafața de alunecare netedă sau în clinuri și care este condusă cu una sau două padele. 2 Sport nautic care se practică cu caiacul (1). 3 Ambarcație mică, cu înveliș de piele de focă, folosită de eschimoși.

CAIAC, caiace, s. n. 1. Ambarcație de sport ascuțită la ambele capete, cu suprafața de alunecare netedă sau în clinuri și care este condusă cu una sau două padele. 2. Sport nautic care se practică cu caiacul (1). 3. Ambarcație mică, cu înveliș din piele de focă, folosită de eschimoși. [Pr.: -ca-iac] – Din fr. kayak.

CAIAC, caiace, s. n. Barcă anume construită pentru sport și curse, ascuțită la capete și acoperită cu pînză impermeabilă care lasă loc liber numai vîslașului; se conduce cu una sau cu două padele.

CAIAC, caiace, s. n. Barcă de sport, ascuțită la capete, condusă cu una sau cu două padele. – Fr. kayak.

CAIAC s.n. 1. Ambarcație de sport ascuțită la capete și condusă cu padele. ◊ Caiac canoe = ambarcație sportivă cu mai multe posturi de vîslit. ♦ Ramură sportivă practicată cu această ambarcație. 2. Barcă de pescuit, originară din Groenlanda, făcută din piei de focă. [Pron. ca-iac, pl. -ce, -curi. / cf. fr. kayak < cuv. eschimos].

CAIAC s. n. 1. barcă din piei de focă la eschimoși pentru vânătoare și pescuit. 2. ambarcație ascuțită la capete și condusă cu una sau două padele. ◊ sport nautic care o practică. (< fr. kayak)

CAIAC ~ce n. 1) Ambarcație pentru o singură persoană, construită din piele și oase de focă. 2) Luntre sportivă ascuțită la ambele capete, acționată cu ajutorul padelelor. 3) Sport nautic practicat cu această ambarcație. [Sil. ca-iac] /<turc. kayak

CAIAC, caiace, s. n. 1. Barcă pentru sport ascuțită la ambele capete. 2. Sport nautic practicat cu caiacul. 3. Ambarcație mică, cu înveliș din piele de focă, folosită de eschimoși pentru vânătoare și pescuit. – Din fr. kayac < cuv. eschimos.

caiac (barcă de sport, barcă eschimosă) s. n., pl. caiace

caiac (barcă de sport, barcă eschimosă) s. n., pl. caiace

caiac s. n. (sil. -iac), pl. caiace

caiac, pl. caiace