25 de definiții pentru canavață

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CANAVAȚĂ s. f. (Înv.) Pânză groasă (de cânepă). [Var.: cănăvăț s. n.] – Din ngr. kannavátso, bg. kanavața.

canavață sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 249/12 / V: (înv) ~vaț sn, ~văț sn, ~veț sn, ~veță, ~viță, ~nevaț sn, ~nevață, cănăvăț sn, cânăvăț sn, chenefaș / Pl: ~țe, ~vețe / E: ngr ϰανναβάτσον, bg канавака] Pânză groasă (de cânepă).

CANAVAȚĂ s. f. (Înv.) Pânză groasă (de cânepă). [Var.: cănăvăț s. n.] – Din ngr. kannavátso, bg. kanavața.

CANAVAȚĂ s. f. v. cănăvăț.

CANAVAȚĂ s. f. v. cănăvăț.

CĂNĂVĂȚ s. n. v. canavață.

CĂNĂVĂȚ s. n. v. canavață.

canevaț sn vz canavață

canevață sf vz canavață

CĂNĂVĂȚ, cănăvețe, s. n. (Învechit) Un fel de pînză rară, de obicei de mătase, din care se făceau în trecut anterie. Binișuri de buhur, de cănăvăț și de sevai. ODOBESCU, S. I 134. – Variantă: canavață (CREANGĂ, P. 148) s. f.

CĂNĂVĂȚ, cănăvețe, s. n. (Înv.) Un fel de pînză rară (de mătase), din care se făceau anterie. [Var.:canavață s. f.] – Ngr. kannavatson.

canavăț (canavață) n. și f. materie vărgată de lână: un colan de canavăț roșu FIL. antereu de canavață CR. [Gr. mod. KANNÁVATSON (din it. canavaccio)].

canavăț n., pl. urĭ, și canavață f., pl. e (ngr. kannavátson. V. canava). Vechĭ Un fel de pînză groasă colorată din care se făceaŭ anterie, colane ș. a.

canvá f. (rus. kanvă, d. fr. canevas. V. canava). Est. Canava. Șoșon bătrînesc cu talpa de pîslă, și în colo de pînză groasă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!canavață (pânză groasă) (înv.) s. f.

canavață/canavăț s. f. / s. n. (pânză groasă) (înv.)

canavață s. f. /canavăț s. n. (pânză groasă)

Intrare: canavață
canavață1 (pl. -ețe) substantiv feminin
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canavață
  • canavața
plural
  • canavețe
  • canavețele
genitiv-dativ singular
  • canavețe
  • canaveței
plural
  • canavețe
  • canavețelor
vocativ singular
plural
canavață2 (pl. -ațe) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canavață
  • canavața
plural
  • canavațe
  • canavațele
genitiv-dativ singular
  • canavațe
  • canavaței
plural
  • canavațe
  • canavațelor
vocativ singular
plural
canavăț1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N8)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canavăț
  • canavățul
  • canavățu‑
plural
  • canavețe
  • canavețele
genitiv-dativ singular
  • canavăț
  • canavățului
plural
  • canavețe
  • canavețelor
vocativ singular
plural
canavăț2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canavăț
  • canavățul
  • canavățu‑
plural
  • canavățuri
  • canavățurile
genitiv-dativ singular
  • canavăț
  • canavățului
plural
  • canavățuri
  • canavățurilor
vocativ singular
plural
canaviță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cânăvăț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cănevas
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cănăvăț substantiv neutru
substantiv neutru (N8)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cănăvăț
  • cănăvățul
  • cănăvățu‑
plural
  • cănăvețe
  • cănăvețele
genitiv-dativ singular
  • cănăvăț
  • cănăvățului
plural
  • cănăvețe
  • cănăvețelor
vocativ singular
plural
canavaț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
canaveță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cheneafaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
canevață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
canva
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
canevaț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
canaveț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

canavață, canavețe / canavață, canavațesubstantiv feminin

  • 1. învechit Pânză groasă (de cânepă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Binișuri de buhur, de cănăvăț și de sevai. ODOBESCU, S. I 134. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.