20 de definiții pentru caria

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARIA, pers. 3 cariază, vb. I. Refl. (Despre dinți) A face carii, a se strica. [Pr.: -ri-a] – Din fr. carier.

CARIA, pers. 3 cariază, vb. I. Refl. (Despre dinți) A face carii, a se strica. [Pr.: -ri-a] – Din fr. carier.

caria2 [At: TAFRALI, S. 151 / P: ~ri-a / Pzi: ~iez / E: fr carier] 1 vr (D. dinți) A face carii (1). 2-3 vtr (Fig) A (se) roade.

caria1 sf [At: BORZA, D. / A: nct / Pl: nct / E: lat Carya] 1 Gen de plante din familia juglandacee, cultivate sporadic prin parcuri și grădini botanice. 2 Plantă din genul caria (1).

CARIA cariez, vb. I. Refl. (Despre dinți) A se strica prin carie, a se găuri. Măselele s-au cariat. – Pronunțat: -ri-a.

CARIA, pers. 3 cariază, vb. I. Refl. (Despre dinți) A se strica, a se găuri din cauza unei carii. [Pr.: -ri-a] – Fr. carier.

CARIA vb. I. refl. (Despre dinți) A face carii, a se strica, a se găuri prin apariția unor carii dentare. [Pron. -ri-a, p. i. 3,6 -iază. / < fr. carier].

CARIA vb. refl. (despre dinți) a face carii, a se strica. (< fr. carier)

A SE CARIA pers. 3 se ~ză intranz. (despre dinți) A face carii. [Sil. -ri-a] /<fr. carier

*cariéz v. tr. (fr. carier, it. cariare). Med. Stric pin carie. V. refl. A se strica pin carie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

caria (a se ~) (desp. -ri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se caria, imperf. 3 pl. se cariau; conj. prez. 3 să se carieze (desp. -ri-e-); ger. cariindu-se (desp. -ri-in-)

caria (a se ~) (-ri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se cariază; conj. prez. 3 să se carieze (-ri-e-); ger. cariindu-se (-ri-in-)

caria vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 3 sg. și pl. cariază; conj. prez. 3 sg. și pl. carieze (sil. -ri-e-); ger. cariind (sil. -ri-ind)

caria (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. cariază, ger. cariind)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CARIA vb. (MED.) a se găuri, a se strica, (reg.) a se scorboroși. (Dinții se ~.)

CARIA vb. (MED.) a se găuri, a se strica, (reg.) a se scorboroși. (Dinții se ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CARYA Nutt., CARIA, fam. Juglandaceae. Gen originar din America de N-E și Asia de S-E, cca 25 specii, arbori asemănători speciilor de Juglans. Coroană de formă ovală sau rotundă, tulpină acoperită de o scoarță care formează ritidom adînc, ce uneori se exfoliază, măduvă întreruptă lamelar. Frunze alterne, imparipenat-compuse cu 5-17 foliole. Flori (apar o dată cu frunzele), cele mascule în amenți compuși, cca 10 stamine. Fructe drupe-mici dehiscente, cu 4 valve netede, rareori muchiate, cu miez comestibil la unele specii.

Carya cordiformis (Wangenh.) K. Koch (syn. C. amara Nutt; C. minima Britt.). Arbore, cca 30 m înălțime, crește repede, scoarță subțire cu crăpături puțin adînci, brun-deschis, ramurile tinere cu un păr maroniu, mai tîrziu cade. Frunze de regulă cu 7-9 foliole, lanceolate, acuminate, pe partea inferioară verzi-deschis și pubescente în lungul nervurii mediane, de cca 15 cm lungime, foliolele terminale egale cu cele laterale. Fructe, 1-4 într-un ciorchine, cenușii, turtite, ovale, 2-3 cm grosime, cu vîrf ascuțit.

Carya ovata (Mill.) K. Koch (syn. C. alba Nutt.). Specie cu florile femele sesile. Arbore de cca 40 m înălțime, scoarță cenușie-deschis, formează ritidom care se exfoliază în partea de jos în fîșii lungi de cca 1 m. Lujerii tineri groși, maro-deschis, pubescenți, apoi glabrii, mugurii terminali lat-ovoizi, bruni, cu cîțiva solzi desfăcuți, caduci înainte de deschiderea mugurilor. Frunze cu 5-9 foliole eliptice sau oblong-lanceolate, pe partea inferioară pubescente, marginile serate și ciliate, foliolele terminale mai mari decît cele laterale, 15 cm lungime. Fructe sesile, cîte 1-4 în ciorchine, aproape sferice, cu 4 valve dehiscente, nucă albă, ovală, coajă subțire, slab-muchiată, miez dulce.

Carya tomentosa (Poir.) Nutt. (syn. C. alba (Mill.) K. Koch). Arbore (cca 32 m înălțime), scoarța (brăzdată adine) nu se exfoliază, lujerii tineri tomentoși, mugurele terminal lat-oval. Frunze cu 7-9 foliole, oblongi, acuminate, pe partea inferioară pîsloase și glanduloase, marginea serată și ciliată, pețiol scurt. Fruct globulos-oval (cca 6 cm lung), glabru, nucile puțin turtite, coajă groasă, muchiat, miez dulce.

Intrare: caria
  • silabație: ca-ri-a info
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • caria
  • cariere
  • cariat
  • cariatu‑
  • cariind
  • cariindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • caria
(să)
  • carieze
  • caria
  • carie
  • cariase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • caria
(să)
  • carieze
  • cariau
  • caria
  • cariaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cariaverb

  • 1. (Despre dinți) A face carii, a se strica. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Măselele s-au cariat. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.